Tehnici de Minimizare a Erorilor Înregistrate la Măsurări cu Impedanță Mare și Mică

Memoriu justificativ

Comunicarea si acţiunea sunt două laturi fundamentale ale oricărei activităţi umane. Comunicarea vehiculează în special informaţie, pe când acţiunea vehiculează în special energie. Şi această afirmaţie ar putea fi extinsă la scara întregului univers.

Măsurarea este o componentă esenţială a comunicării. Scopul măsurării este obţinerea experimentală a unei informaţii cantitative, asupra anumitor proprietăţi ale unui obiect sau sistem şi exprimarea ei sub o formă adecvată pentru utilizator.

Ansamblul operaţiilor experimentale care se execută în vederea obţinerii rezultatului măsurării, constituie procesul de măsurare.

Orice proces de măsurare conţine următoarele elemente principale: măsurandul-mărimea de măsurat; metoda de măsurare; aparatul de măsurat; etalonul; evaluarea erorilor şi interpretarea rezultatelor măsurării.

În funcţie de natura, precizia şi scopul măsurării, aceste elemente componente ale procesului de măsurare pot avea o importanţa relativ diferită. Ele determină marea varietate a măsurărilor în general şi a măsurărilor electrice în particular.

Măsurarea este o activitate experimentală de tip informatic al cărui scop este obţinerea unor date cantitative cu privire la proprietăţile unui obiect sau - mai general - ale unui sistem şi redarea lor într-o formă potrivită pentru observator (utilizator). Semnificaţia (interpretarea) pe care observatorul-utilizator o atribuie acestor date cantitative, prin intermediul convenţiilor folosite pentru reprezentarea lor, constituie informaţia care este necesară în procesul continuu de cunoaştere, comunicare şi conducere (decizie).

Prin identificarea proceselor si modelarea lor (adica prin reprezentarea matematică a relaţiilor din sistemul analizat) se stabilesc anumite proprietăţi (elemente specifice) diferite calitativ, pe care le putem denumi mărimi (sau specii de mărimi - pentru a le preciza natura lor diferită) si anumite corelaţii între ele descrise matematic prin legi - dacă sunt deduse experimental sau prin teoreme, formule etc. - dacă sunt stabilite deductiv din legi. În acest sens, după cum se ştie, mărimile (speciile de mărimi) se diferenţiază (clasifică) în mărimi primitive şi mărimi derivate. Cunoaşterea sistemului (stărilor sistemului în evoluţia lui), în vederea elaborarii deciziilor de conducere a sistemului pe o traiectorie optimă sau una anume necesară, implică evaluarea cantitativă a mărimilor specifice sistemului şi interpretarea lor informaţională. Acest lucru nu se poate realiza decât experimental ("pe viu" şi în "timp real") prin măsurări, ceea ce explică rolul cognitiv, de comunicare şi decizional (mai cuprinzator informaţional) al măsurărilor. În acest context, mai trebuie precizat că utilizatorul (observatorul) - adica "beneficiarul" în activitatea de măsurare - poate fi uman sau de tip maşină (în cazul sistemelor automate).

Determinarea cantitativă, prin măsurare, a speciilor de mărimi diferite calitativ nu se poate realiza decât în raport cu mărimi de aceeaşi specie (aceeaşi natura fizică) alese ca unităţi cantitative, numite unităţi de măsură, fixate în mod convenţional, dar în cadrul unui sistem de unităţi de măsură coerent.

Capitolul 1

Masurari de mare impedanta

Introducere

In cele ce urmeaza este definit electrometrul si functiile sale, care includ voltmetrul, ampermetrul, ohmmetrul, si coulombmetrul. Sunt prezentate multe informatii detaliate asupra utilizarii functiilor acestui electrometru, interferente si surse de eroare, precum si modalitati de a maximiza acuratetea masuratorilor cu electrometrul.

Masuratori de tensiune la impedanta mare

Masurarile la sursele de tensiune cu impedanta interna mare sunt obiectul unui anumit numar de erori, cum ar fi incarcarea de erori de la rezistenta de intrare a voltmetrului si a curentului de offset de la intrare si de la rezistentele suntate si capacitatile externe. In urmatoarele paragrafe sunt discutate aceste surse de eroare si modalitatile de a minimiza efectele lor. Erorile datorate unor conexiuni necorespunzatoare si interferentelor electrostatice sunt discutate in capitolul 5.