Program de Calcul Destinat Evaluării Pierderilor de Energie în Rețelele Publice de MT Utilizând Metoda Eșantionării Curbelor de Sarcină

1. Consideraţii generale

Atunci când Thomas Alva Edison la New York, în anul 1880, punea bazele primei companii de energie electrică, totul părea o încercare temerară, asemănătoare cu alte multe aventuri, care se confruntau în principal cu lipsa finanţării.

În acest sens, de la racordarea, într-un depozit din Wall Street, a unui cazan încălzit cu ajutorul cărbunilor, la un motor cu aburi şi un dinam, până la maratonul energetic actual, a fost un drum lung, plin de succese şi realizări importante, dar acest drum a fost însoţit şi de multe crize. Din acea perioadă a anilor '80 şi până la politicile energetice la nivel european şi mondial din perioada actuală, s-a făcut neîntrerupt “managementul energetic”, chiar dacă acest termen a fost consacrat, de către dicţionarele de specialitate, la distanţă de aproximativ un secol.

Situaţia energetică, aşa cum a evoluat de la şocul petrolier din anii '70 şi până astăzi, a adus corective esenţiale dezvoltării prezente pe plan mondial şi, în special, evoluţiei în perspectivă a sectorului energetic. Previziunile sau prognozele tehnologice, precum şi ale dezvoltării volumelor de activitate au fost parţial sau total infirmate. Din aceste motive, au fost abandonate soluţiile considerate ca fiind sigure şi eficiente, iar specialiştii gândesc cu totul altfel în prezent, comparativ cu deceniile anterioare.

Acest viitor schimbat, născut din prezentul considerat ca punct final al unei evoluţii şi de începere a alteia, cu noi parametri şi obiective, constituie un important domeniu de investigare şi elaborare a politicilor energetice.

În literatura de specialitate, politica energetică se defineşte ca fiind acea parte a politicii economice care tratează alimentarea, conversia, distribuţia şi utilizarea energiei. Politica energetică trebuie să ţină seama de posibilităţile de conservare, pe plan naţional şi internaţional, a resurselor energetice primare şi, în primul rand, a celor neregenerabile, precum şi de protecţia mediului.

Având în vedere importanţa energiei pentru dezvoltarea economică şi socială a fiecărei ţări, un obiectiv important al politicilor energetice este garantarea că măsurile din sectorul energiei nu se opun unei dezvoltări durabile a economiei, ci o susţin. Realizarea competitivităţii şi asigurarea mediului ambient trebuie să implice măsuri complementare şi să nu creeze tensiuni majore.

În definirea obiectivelor politicilor energetice, primordială este plasarea acestora într-un cadru general, în conjunctură economică şi politică europeană şi mondială, caracterizată prin următoarele:

- globalizarea pieţelor;

- dezvoltarea tehnologică;

- intensificarea preocupărilor din domeniul mediului;

- responsabilităţi instituţionale noi.

1.1 Sectorul energetic – ansamblu strategic complex

Energia a reprezentat în toate timpurile şi în toate zonele şi ţările din lume o problemă esenţială, ca factor de dezvoltare economică şi socială. Progresul unei naţiuni depinde de abilitatea acesteia în utilizarea resurselor proprii de energie, astfel încât să întărească competitivitatea economiei, să protejeze mediul ambiant, precum şi să menţină securitatea naţională. Pentru elaborarea unei strategii naţionale în scopul unei dezvoltări durabile este esenţială înţelegerea corectă a complexităţii pe care o reprezintă acest concept.

De-a lungul timpului, conceptul dezvoltării durabile a evoluat, astfel încât acesta cuprinde în prezent diferite moduri de abordare, respectiv următoarele obiective: economic, social şi ecologic, precum şi rolul important al pieţei internaţionale asupra viitorului economic al oricărui stat din lume.

Consiliul Mondial al Energiei a examinat cu competenţă evoluţia în domeniul energiei la nivel mondial, de-a lungul ultimelor decenii, publicând două rapoarte, intitulate ”Energia pentru lumea de mâine”. Obiectivul acestor rapoarte a fost de a trasa, pe baza experienţei acumulate pe parcursul ultimelor decenii, în termenii analizei, un set de acţiuni mai clare de politică energetică, pentru a se putea atinge următoarele ţinte:

- Depăşirea lipsei de energie oriunde ar apărea aceasta în lume.

- Îmbunătăţirea calităţii şi a fiabilităţii livrărilor de energie către consumatorii alimentaţi cu energie electrică.

- Minimizarea impactului negativ asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii oamenilor datorat dezvoltării producerii, transportului şi distribuţiei de energie electrică.

În prezent, necesităţile energetice la scară mondială sunt acoperite, în principal, din următoarele resurse primare:

- Cărbuni;

- Hidrocarburi (petrol şi gaze naturale);

- Resurse hidroenergetice şi eoliene;

- Combustibili nucleari;

- Biomasă.

De menţionat faptul că, în ultimele decenii, consumul mondial de energie primară şi de energie electrică a înregistrat cea mai înaltă rată de creştere din istoria omenirii. Practic, acest consum s-a dublat într-un interval de 15-16 ani.