Aerosolii medicamentoși

AEROSOLI MEDICAMENTOSI

Aerosolii sunt preparate farmaceutice lichide destinate aplicarii la nivelul cailor respiratorii, pe piele sau pe mucoasa, sub forma de picaturi fine, dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive speciale.

Din punct de vedere fizic, potrivit clasificarii sistemelor disperse eterogene aerosolii sunt sisteme in care mediul de dispersare poata fi atat lichida cat si solida in stare fin divizata.In primul caz sistemele sunt fumuri, respectiv aerosuspensii.Gradul de dispersie al majoritatii aerosolilor este mai mic decat al sistemelor coloidale: D = 103 - 105 cm-1.Aerosolii medicamentosi au o marime a particulelor disperse de la 0,01 - 1 µ pana la cateva zeci de microni.

Ideea utilizarii unor medicamente sub aceasta forma este foarte veche; mentionam fumigatiile antiasmatice cunoscute din timpul lui Hipocrate si Galien, mai tarziu in epoca moderna inhalatiile introduse de Cl. Bernas. dupa 1920, se semnaleaza din nou posibilitatea utilizarii unei medicatii pe cale transpulmonara, aceasta cale de administrare castiga o importanta crescanda. La aceasta au contribuit de asemenea datele experimentate pozitive obtinute prin utilizarea aerosolilor de desinfectie in clinici, industrie, sali de spectacole, etc.

Dezvoltarea formei farmaceutice reprezentata de aerosoli se datoreste urmatoarelor avantaje pe care le reprezinta:

- aerosoli destinati aplicarii la nivelul arborelui respirator asigura o administrare mai comoda, mai acceptata de apcienti, comparativ cu administrarea medicamentelor pe cale digestiva sau parenterala;

- substante active nu sunt supuse actiunii sucurilor digestive, evita bariera ficatului;

- absortia medicamentelor la nivelul aparatului respirator sub forma de aerosoli este egala cu aceea obtinuta pe cale parentala; aceasta se datoreste suprafetei mari a plamanilor - de circa 100 m2 care vine in contact cu medicamentul, iar grosimea foarte redusa a peretilor alveolelor pulmonare - de cieca 0,007 mm - permite o penetratie usoara a substantelor medicamentoase cu care acestea vin in contact. Dupa R. Triffeneau absortia medicamentelor de catre mucoasa aparatului respirator este mai intensa decat pe cale intravenoasa:

- administrarea medicamentelor pe cale transpulmonara sub forma de aerosoli permite utilizarea unor doze reduse comparativ cu alte cai de administrare;

- prin utilizarea unor dispozitive corespunzatoare prin aerosolizare se poate asigura o dozare exacta a medicamentelor administrative;

- prin asigurarea unui anumit grad de dispersie al substantelor active se poate dirija actiunea acestora la diferite nivele ale cailor respiratorii.

In toate cazurile, administrarea medicamentelor prin aerosolilor si face fara contact manual si fara risc de contaminare; este practica,rapida.

Dezavantajele pe care le implica utilizarea aerosolterapiei se refera la:

- necesitatea utilizarii unei aparaturi inca costisitoare si a intretinerii atente a acesteia; de asemenea manipularea unor tipuri de aparate necesita personal specializat;

- cerinta unei dozari atente a aerosolilor mai ales in cazul unor tratamentelor comune in camere de aerosolizare.

Clasificarea aerosolilor se poate face tinand seama de diferite criterii si anume:

- dupa modul de aplicare sunt aerosoli de uz intern si de uz extern.

Aerosolii de uz intern sunt cei nai inhalati si isi exercita actiunea la nivelul cailor respiratorii, in functie de diametrul particulelor fazei dispersate.

Aerosolii de uz intern sunt aceia aplicati pe mucoasa nazala, auriculara, vaginala, rectala ca si prin piele.

In cazul aerosolilor din prima categorie se utilizeaza substante active, antiasmatice, antituberculoase, antibiotice, antiinflamatoare, expectorante, etc. Iar aerosolii destinati tratarii pielii si mucoaselor contin ca principii active, substante antiseptice, sicative, antimicotice, antibiotice, dezodorizante.

Dependent de numarul fazelor componente aerosolilor putem avea: - aerosoli bifazici (solid/gaz; lichid/gaz)

- aerosoli trifazici care pe langa cele doua faze, contin o a treia faza nemiscibila cu cele doua faze.

Stabilirea aerosolilor este mult mai mica decat a hidrosolilor.Aceasta se datoreste in primul rand proprietatilor mediului de dispersiune gazos care de cele mai multe ori este aerul, care are o vascozitate mult mai mica decat a apei.

Datorita vascozitatii mizi a mediului de dispersiune , gazos, particulele dispersate se gasesc antrenate intr-o miscare intensa care are ca rezultat ciocniri frecvente si o agregare rapida in particule mai mari care sunt mai puternic solicitate de forta gravitationala. In acest proces este vorba de coagulare pericinetica. Particulele in sedimentarea lor pot intalni alte particule pe care le antreneaza in sedimentare prin procesul de coagulare ortocinetica.

Cele doua tipuri de coagulare se petrec in aerosoli ca si in alte sisteme dispersate studiate dar intr-un interval de timp scurt.