Hipertensiunea Arterială - Cauze și Tratamente

INTRODUCERE

Hipertensiunea arteriala este o boala a sistemului circulator sanguin. Aceasta boala este frecvent intalnita la persoanele de varsta a doua sau a treia. Hipertensiunea arteriala este, cu rare exceptii, o boala care poate fi tratata, dar nu poate fi vindecata. De aceea trebuie retinut ca tratamentul recomandat trebuie urmat foarte riguros, conform prescriptiei medicului dumneavoastra, pentru toata viata, din momentul diagnosticarii.

Hipertensiunea arteriala reprezinta cea mai raspandita boala cronica, de care sufera intre o treime si jumatate din populatia unei tari. Suferinta hipertensiva este mai frecventa in societatile moderne de tip occidental, in care supraalimentatia, inactivitatea fizica si stresul sint o caracteristica a vietii moderne. De ce este importanta aceasta suferinta cardiovasculara? Inainte de toate, este foarte frecventa, deseori asimptomatica si evolueaza tacut, pentru timp indelungat, in ciuda consecintelor severe asupra sanatatii.

Primele masuratori ale tensiunii arteriale au fost facute in secolul al XVI-lea, atunci cind fiziologul englez Thomas Harvey a inregistrat presiunea dezvoltata de muschiul cardiac in arterele carotide ale calului. Cercetarile sale au fost publicate intr-un tratat de fiziologie memorabil ('Despre miscarea inimii' - 'De motu cordis'), care a pus bazele stiintei cardiovasculare. Intre primele masuratori ale tensiunii arteriale si recunoasterea importantei acesteia ca boala s-au scurs, insa, citeva secole.

Desi multe dintre persoanele adulte suferă de hipertensiune arterială; cu toate acestea, numai jumătate dintre bolnavi sunt conştienţi de prezenţa bolii, iar tensiunea arterială este menţinută sub control numai la o parte din cei diagnosticaţi.

1. SIMPTOME ALE HIPERTENSIUNII ARTERIALE

1.1.Definitie: hipertensiunea arteriala e un sindrom caracterizat prin cresterea pre¬siunii sistolice si a celei diastolice peste valorile normale. Dupa O.M.S. se conside¬ra valori normale pentru presiunea maxima 140 -160 mm Hg, interpretate in raport cu varsta, sexul si greutatea, iar pentru minima 90 - 95 mm Hg. /1/

1.2.Manifestările HTA. Unii pacienţi pot să nu aibă simptome, dar atunci când există o creştere tensională bruscă şi importantă, pot apare: cefalee (dureri de cap), ameţeli, înceţoşarea vederii, zgomote în urechi (acufene), epistaxis (sângerări nazale), palpitaţii, stare de oboseală fizică şi intelectuală, stare de iritabilitate, insomnii, parestezii (furnicături în membre).

Pentru diagnosticul de HTA, pe lângă determinarea valorilor crescute ale TA, se fac şi unele analize de laborator:

- examenul de urină

- hematocrit

- creatinina, ureea sangvină, glicemie, colesterol, trigliceride, acid uric, potasiu

De asemenea, se face examenul fundului de ochi (FO) de către medicul oftalmolog, radiografia toracică, electrocardiograma şi eventual ecocardiografia (ecografia inimii). Toate aceste analize au rolul de a stabili forma de HTA şi stadiul evolutiv, căci, deşi HTA a fost descrisă ca boală de mult timp, totuşi şi astăzi ea are unele enigme. Paradoxal, peste 90% din bolnavii de HTA au aşa-numită HTA esenţială sau primitivă, în care cauza HTA este necunoscută şi practic doar la restul de 10% din cazuri se cunoaşte cauza, care poate fi: boli ale rinichilor (stenoză de arteră renală, rinichi polichistic etc.), tumori ale glandelor suprarenale (feocromocitom), boli endocrine (sindrom Cushing, boli ale tiroidei, hiperparatiroidism) sau uneori utilizarea anticoncepţionalelor orale sau a altor grupe de medicamente care au ca efect secundar nociv creşterea TA.

Practic, atunci când pacientul vine la medic şi acesta îi găseşte valori tensionale mari, medicul trimite pacientul să facă investigaţii şi analize pentru a vedea dacă nu este vorba de una din bolile de mai sus (cele 10%) şi dacă nici una din situaţii nu se confirmă, pacientul este diagnosticat cu „HTA esenţială”./2/

Oricine poate dezvolta hipertensiune arteriala, dar unele persoane sunt mai predispuse pentru aceasta suferinta. De exemplu, HTA apare mai devreme si se dezvolta mai sever la populatia afro-americana decât la populatia alba.