Evocarea Lumii Rurale în Romanul Moromeții de Marin Preda

ARGUMENT

Marin Preda a trebuit asemeni lui Zaharia Stancu să-şi taie toate punţile de întoarcere spre ţărănime şi spre sat. Copilul, tânărul poate chiar omul matur Marin Preda a trăit o dramă tipică pentru generaţia sa. De la 10 ani îşi doreşte să nu mai fie ţăran. Însă viaţa avea să-i rezerve surpriza paradoxului de a izbuti ca om şi ca scriitor tocmai în ceea ce încercase să nege odată, adică în asumarea unei condiţii ţărăneşti.

Marin Preda face din tânărul Moromete un individ cu o viaţă psihologică normală, apt prin aceasta de a deveni erou de proză modernă. El creează un ţăran inteligent în măsură să conştientizeze, în modul lui caracteristic, dramele existenţei şi ale clasei sociale din care face parte.

Problema familiei patriarhale, a raporturilor din cadrul familiei sunt obiectul de studiu al autorului.

Familia ca nucleu al societăţii are în roman o organizare patriarhală.

Moromete este un om raţional în ceea ce priveşte atitudinea faţă de pământ. Spre deosebire de Ion al lui Rebreanu care era dominat de instinctul de posesiune, Moromete nu este sclavul îmbogăţirii, pământul constituie pentru el simbolul libertăţii materiale şi spirituale, idee mărturisită de el în finalul romanului : „ Domnule, eu am dus totdeauna o viaţă independentă”.

Mesajul romanului „Moromeţii” este un mesaj de tip existenţialist. Procesul însingurării şi înstrăinării lui Ilie Moromete este sinonim cu procesul distrugerii satului românesc şi scoaterii ţăranului român de pe arena istoriei : „Istoria a trecut cu tăvălugul prin ograda lui Ilie Moromete” ( Eugen Simion).

Toate romanele lui Marin Preda relevă existenţialismul, începând cu „Marele singuratic”, continuând cu ,,Risipitorii” şi încheind cu „ Cel mai iubit dintre pământeni”.

Marin Preda creează imaginea artistică a unui proces continuu de însingurare a individudului.

Opera acestui mare scriitor a încântat generaţii de cititori şi este deosebită din toate aspectele. Viaţa, moartea sunt analizate în operele scriitorului : „Rele nu sunt nici viaţa, nici moartea ( ne sunt date), ci suferinţa, pe care n-o merităm, fiindcă nimeni n-a vrut să se nască şi nimeni nu crede că nu trebuie să moară, dar de ce să suferim, oricâte rele am fi făcut pe acest pământ ?” ( Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni”)

.

Viaţa şi opera lui

Marin Preda

Prozator, eseist, dramaturg, publicist, editor, traducător, scriitorul Marin Preda a rămas, prin opera sa, nemuritor, s-a născut la 5 august 1922 în satul Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, în familia numeroasă a lui Tudor Călăraşu şi a Joiţei Preda.

Marin Preda a avut o copilărie şi o adolescenţă dificilă aşa cum scriitorul însuşi povestea in scrierile sale „Întâlnirea din pământuri, „Moromeţii”, „Delirul”, „Viaţa ca o pradă”.

Între anii 1930-1937 este înscris în clasa întâi la şcoala primară din satul natal.De mic citea pe izlaz, păscând vitele, Biblia şi Descartes. „Când eram mic venea pe la noi unul Cârstache al lui Dumitrache cu câte-o carte sub braţ, seara se aşeza lângă lampă şi ne citea la toţi şi toată lumea îl asculta , şi tata şi mama şi fraţii mei vitregi, care erau prieteni cu el Nimeni nu mi-a stârnit mai târziu, în materie de carte, mai multă admiraţie decât Cârstache ăsta1 „

Din „Convorbiri cu Marin Preda” aflăm că la vârsta de paisprezece ani citea ,,Dialogurile lui Platon” , Descartes, ,,Mizerabilii” de Hugo iar în această perioadă a apărut,, gândirea reflexivă care dă tânărului o neasemuită trufie”2

Copilul Marin era uimit în fata violenţei căreia nu i-a înţeles multă vreme rostul în armonia lumii

A început cursurile la Şcoala Normală de la Abrud, le-a continuat la Cristur Odorhei, dar pentru că şcoala s-a închis în urma Dictatului de la Viena, elevii au fost repartizaţi la Şcoala Normală din Bucureşti.Ceea ce l-a impresionat cel mai mult era cuvântul rostit de oameni ,,Am devenit scriitor, descoperind faţa magică a cuvântului”3.

l Marele singuratic p.333-334

2 Florin Mugur,Convorbiri cu MarinPreda, p.95

3 Viaţa ca o pradă, p. 32

În această perioadă datează şi primele încercări literare, iar în anul 1941 duce la redacţia revistei Albatros schiţa „De capul ei”.

Debutul literar al lui Marin Preda este la ziarul Timpul cu schiţa ,,Pârlitu”,iar în cenaclul Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, citeşte schiţele ,,Calul”,,, Strigoaica”, ,,Calul”, ,, Salcâmul”, ,,Noaptea”, ,,La câmp”.

Anii 1943-1945 reprezintă pentru Marin Preda efectuarea stagiului militar, experienţă ce va fi valorificată artistic prin schiţele ,, Soldatul cel mititel”, ,,Albastra zare a morţii” şi ,,Îndrăzneala”.După efectuarea stagiului militar va deveni corector la România liberă şi va publica noi schiţe în Contemporanul, Lumea, Viaţa socială.

În anul 1947 a participat la concursul organizat de editura Cultura Naţională cu volumul,, Întâlnirea din Pământuri”- manuscris.

Volumul de proză,, Întâlnirea din pământuri” reprezintă de fapt debutul literar al lui Marin Preda după cum însuşi mărturisea.