Literatură pentru Copii

INTRODUCERE

„Literatura - spunea marele savant Mircea Eliade - este expresia totală a fiinţei umane”. Prin ea omul comunică şi se comunică, educându-se pe sine şi, prin aceasta, educându-i pe alţii. Fără lectură omul vieţuieşte, dar nu trăieşte cu adevărat sau trăieşte pe o anumită treaptă de dezvoltare a conştiinţei sale. (Valeriu Oros, 2005, p. 194)

În societatea modernă, mijloacele audio - vizuale prin care sunt vehiculate valorile culturii au cunoscut o amploare deosebită. Omul modern preţuieşte, poate mai mult decât s-ar cuveni, această varietate abundentă de mijloace tehnice, în detrimentul cărţii. Cu toate acestea, televizorul casetele audio sau video, cd-urile, dvd-urile ori internetul nu pot oferi acel ospăţ al gândurilor pe care-1 prilejuieşte lectura unei cărţi.

Unii filozofi contemporani susţin că pericolul cel mai mare care ameninţă cu destrămarea civilizaţiei zilelor noastre trebuie văzut şi în faptul că în timp ce progresul exterior pare a nu avea limite previzibile, îndreptându-se către infinit, cel sufletesc, cel interior, tinde să scadă la zero. Într-o etapă istorică, marcată de o uluitoare dezvoltare a ştiinţei şi tehnicii, grija pentru formarea personalităţii umane ar trebui să se bucure de mai multă atenţie pentru ca omul să nu devină un „ simplu nume sau număr într-o cartotecă”. ( Valeriu Oros, 2005, p. 149)

Pe lângă satisfacţiile ce le aduce orice fapt inedit, a citi o carte înseamnă un prilej unic de reflecţie; ea îndeamnă la introspecţie, angajează valori formativ - educative care-şi pun amprenta asupra întregului comportament al cititorului. Din aceste motive, cititul reprezintă unul dintre cele mai de preţ instrumente ale activităţii intelectuale. El ar trebui să figureze printre cele mai răspândite şi intense activităţi ale omului contemporan, nevoit să facă faţă unei adaptări dinamice la cerinţele mereu noi ale societăţii.

Prin aspectele cognitive, educative şi formative, lectura devine un mecanism esenţial care pune în mişcare:

- creativitatea gândirii;

- interesul şi dragostea pentru cunoaştere;

- spiritul de observaţie şi investigaţie;

- latura sensibilă a personalităţii copilului.

Literatura pentru copii, ca importantă componentă a literaturii naţionale şi universale, întruneşte sfera mijloacelor prin care lectura poate valorifica valenţe ca acelea enumerate anterior.

George Călinescu scria: „Copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă.” Folosind acest adevăr universal - valabil, un dascăl iscusit poate găsi mereu noi prilejuri de a le adresa elevilor săi invitaţii în lumea misterioasă ascunsă în paginile cărţilor. Prin activităţi sistematice şi bine organizate pot fi atinse şi realizate finalităţile lecturii la nivel de ciclu primar.

Cartea este comoara cea mai de preţ, cel mai complet depozit al inteligenţei umane, înmagazinând în filele ei cunoştinţe, sensibilitate, fapte, lucruri pe care cititorii le pot folosi în voie. Sădind în mintea şi sufletele elevilor săi această credinţă, dascălul poate avea convingerea că a pregătit terenul cunoaşterii pentru a fi cultivat. Drumul învăţării şi citirii unei cărţi nu are sfârşit; toate cărţile bune pot să ne înveţe ceva. O carte te trimite la alte cărţi şi toate împreună formează baza trainică a culturii noastre. Alegerea cărţilor potrivite este numai primul pas. Al doilea pas şi tot atât de important este deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime, în urma citirii unei cărţi.

Despre aceste idei îmi propun a mă ocupa pe larg în cuprinsul lucrării Literatura pentru copii-un mijloc de valorificare a valenţelor cognitive, educative şi formative ale lecturii literare”. Primul capitol defineşte conceptul şi delimitează sfera literaturii pentru copii, areal în care acţionează resorturile şi mecanismele lecturii. Desigur, fără pretenţia de a fi epuizat conţinutul literaturii pentru cei mici, am cuprins în acest capitol mai ales acele creaţii literare care răspund cerinţelor specifice particularităţilor de vârstă şi intelectuale specifice copiilor din clasele I - IV. Capitolul al doilea prezintă forme de îndrumare a lecturii la clasă şi în afara acesteia, detaliind strategiile de desfăşurare a lecţiilor de lectură. În capitolul al treilea îmi propun să arăt cum pot fi valorificate în scop cognitiv, formativ şi educativ anumite manifestări cultural - artistice cu cartea în contextul desfăşurării lor la clasele mici. Următorul capitol prezintă practic o parte din cele mai utilizate metode active moderne în scopul stimulării şi formării gustului pentru lectură, în timp ce ultimul capitol oferă câteva fişe de lucru şi tipuri de exerciţii care îmbină metodele tradiţionale cu cele ale gândirii critice.