Reminiscențe ale mitului zburătorului în literatura cultă

Introducere

Actualitatea temei. Mitul este un element esenţial al civilizaţiei omeneşti,în care sunt codificate toate credinţele, principiile morale şi activităţile practice ale diferitor colectivităţi; în conştiinţa popoa-relor primitive numai miturile care aveau ca subiect creaţia, originea, eroii şi evenimentele primordiale au valoarea unor „istorii adevărate”. Mitul explică geneza lumii sau fenomenele naturii, miturile moti-vează aspiraţiile şi idealurile umane;el e un produs al spiritului care se reînnoieşte în permanenţă.Mitul conferă expresie la ceea ce raţiunea nu poate exprima; el ne pune în contact cu misterul naturii.

Prezenta lucrare e un studiu asupra relaţiei dintre mit şi literatură în planul „existenţei” spirituale, datorită căruia omenirea a ajuns la conştiinţa identităţii de sine, delimitându-se de natură, un studiu asupra mitului fundamental românesc – Zburătorul, ce a servit ca sursă de inspiraţie pentru numeroase opere din literatura română, cum ar fi: „Zburătorul” de Ion Heliade Rădulescu, „Luceafărul” de Mihai Eminescu, creaţia lui Vasile Alecsandri, Liviu Damian ş.a.

Conţinutul şi structura de bază al lucrării. Problemele abordate în prezenta lucrare au deter-minat şi structura ei, care include: - introducere; două capitole (câte două paragrafe), concluzii şi referinţe bibliografice.

Primul capitol „Interconexiunea dintre mit şi literatură”se ocupă de descifrarea noţiunilor folosite – instrumentarul de lucru - cum sânt: mit;mitologie naţională;literatură şi relaţia dintre mit şi literatură; procedeul de mitizare a eroului literar şi cel de demitizare, de a reliefa importanţa mitului ca model exemplar ale tuturor riturilor şi tuturor activităţilor omeneşti semnificative.

În capitolul doi vom analiza operelor marilor scriitori, în care aflăm mitul Zburătorului, cum ar fi Mihai Eminescu, Ion Heliade Rădulescu sau Vasile Alecsandri. Sesizăm în operele lor întoarcerea spre frumos, spre sublim, spre frumosul sentiment al dragostei şi frumuseţea naturii în care e creată făptura misterioasă a Zburătorului.

Scopul şi obiectivele propuse în lucrare se rezumă la:

• elucidarea noţiunilor de mit şi mitologie naţională;

• examinarea importanţei mitului la constituirea substanţei literaturii;

• urmărirea evoluţiei literaturii în impunerea noii mitologii şi noilor mituri ale lumii moderne;

• reliefarea importanţei legăturii poeziei contemporane cu fondul mitic autohton;

• analiza procedeului de mitizare a eroului literar în operele scriitorilor romantici,

• caracterizarea mitului Zburătorului în operele scriitorilor români;

• relevarea importanţei mitului Zburătorului în crearea unor adevărate opere de artă.

Capitolul I

Interconexiuni dintre mit şi literatură

1.1. Noţiuni generale despre mit. Relaţia mit-literatură

Mitul e povestirea fabuloasă ce cuprinde credinţele popoarelor(antice)despre originea universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari (din gr. Mythos) .

Sunt nume ilustre care au o proprie definiţie a mitului:

James George Frazer, considera mitul înăuntrul evoluţiei spirituale a omenirii în 3 etape funda-mentale: magie, religie, ştiinţa.

Bronislaw Malinowski, vede in mit „o cartă pragmatică a înţelepciunii primitive”;

Claude Levi-Strauss, pentru care mitologia este un cod cu ajutorul căruia gândirea sălbatică îşi construieşte diferite modele de lumi.

Eliade,care afirma cel dintâi caracterul de„realitate culturală extrem de complexă mitului” desti-nat „a releva modelele exemplare ale tuturor riturilor şi ale tuturor activităţilor omeneşti semnificative”

Umberto Ecco susţine că miturile sunt într-adevăr opera cea mai deschisă interpretării libere.

Analizând geneza unui mit putem uşor constata că acesta ia naştere din faptele, evenimentele sau fenomenele ce depăşesc puterea de înţelegere (explicare) a spectatorului, totdeauna victimă, beneficiar sau privitor implicat doar emoţional, nu şi fizic .

Raporturile dintre literatură şi mit sunt de o deosebită complexitate. Există mai multe puncte de vedere distincte din care putem cerceta aceste raporturi:

1. Rolul literaturii în transmiterea sistemelor mitologice tradiţionale şi a trăsăturilor gândirii mitice din Antichitate şi până în zilele noastre;

2. Examinarea importanţei mitului la constituirea substanţei literaturii;

3. Capacitatea literaturii de a impune noi mitologii şi noi mituri ale lumii moderne, cum ar fi cel al lui D. Quijote sau Superman. Fiecare tip de raport în parte e important şi de o extraordinară bogăţie.

Relaţia mit – literatură, plasată în orizont ontologic,deschide căi de înţelegere a modalităţilor prin care omenirea„ fiinţează” şi „se manifestă”, nu în planul realităţii fizice (biologice),ci în acela al „exis-tenţei” spirituale, plan definitoriu pentru statutul antic al omului. În orizont gnosiolgic aşezată, relaţia în discuţie oferă piste de cunoaştere a mutaţiilor de ordin spiritual datorită cărora omenirea a ajuns la conştiinţa identităţii de sine, delimitându-se de natură şi aventurându-se în fascinanta şi dramatica tentativă a cunoaşterii de sine prin sine”

Gândirea mitică presupune o „identificare cu realităţile primordiale de felul aceleia pe care o cunoaşte omul arhaic. Miturile sunt „adevăratele” apărând ca realităţi din illo tempore, fiindcă ele moderează faptele de mai târziu, fiindcă - să zicem – mitul referitor la originea morţii este adeverit de existenţa morţii.”

Altfel zis, mitul povesteşte cum datorită isprăvilor fiinţelor supranaturale,o realitate s-a născut,fie că e vorba de o realitate fatală de univers sau de o parte a acestuia,de o specie vegetală, o comportare umană etc.

„Miturile descriu diversele şi uneori dramaticele izbucniri în lume ale sacrului (sau ale supranatu-ralului) . Tocmai această izbucnire a sacrului fundamentează cu adevărat lumea şi o face aşa cum arată azi. Mai mult încă: tocmai în urma intervenţiilor fiinţelor supranaturale este omul ceea ce e azi,o fiinţă muritoare,sexuată şi culturală."

Procedeul de mitizare a eroului literar începe cu procesul de demitizare a lui, mitul fiind o realitate culturală extrem de complexă ce poate fi abordată şi interpretată din perspective multiple şi complementare.