Etica protestantă și spiritul capitalismului

Inca de la aparitia ei, lucrarea lui Max Weber a provocat puternice controverse de ordin istoric dar si de ordin actual prin punerea in corelatie a doua categorii mari de fapte: religia si dezvoltarea economica.

Capitalismul a condos la o dezvoltare fara precedent a societatilor, ajungand sa fie considerat singura cale rationala de dezvoltare moderna. Capitalismul a aparut in Europa Occidentala si s-a extins treptat, ajungand un sistem de organizare economica de cuprindere mondiala. In lucrarea sa, Weber explica cum a reusit capitalismul sa apara doar in anumite societati si in altele nu.

Problema aparitiei capitalismului si a dezvoltarii economice si sociale, in general elaborate de Karl Marx, continua sa fie foarte prezenta in gandirea si actiunile oamenilor politici din fostele tari socialiste. Pentru a putea fi inteleasa de un numar cat mai mare de oameni, aceasta a fost simplificata.

Dezvoltarea economica si sociala a fost posibila datorita dezvoltarii fortelor productive care a determinat perfectionarea relatiilor de productie si dezvoltarea unei anumite suprastructuri ideologice si institutionale.

In conceptia lui Weber, comportamentele economice au un continut etic intrinsic. Pentru anul modern, munca este o datorie, un semn de virtute si o sursa de satisfactie profesionala. Aceasta este o trasatura a “omului capitalist modern” insa ea are o origine transcedentala si o semnificatie religioasa evident ape care sociologul german isi propune sa o reliefeze.

“Spiritul capitalismului” la Weber are o semnificatie care contrasteaza cu un alt tip de activitate pe care il desemneaza ca fiind “traditional”. Comportamenul traditional este evident atunci cand muncitorii prefera munca mai putina in loc de bani mai multi, cand in orele de munca urmaresc maximum de confort si minimum de efort, cand se dovedesc incapabili sa se adapteze la noile metode de munca. Alte tresaturi ale spiritului traditional sunt zgarcenia si lipsa de scrupule in organizarea afacerilor. Treptat acest spirit traditional a cedat in fata unui altspirit orientat dupa anumite principii morale.

Deosebirile dintre cele doua tipuri de comportamente se pot observa si in modul in care intreprinzatorii urmaresc castigul. Intreprinzatorul traditional dobandeste castiguri prin camata si circulatia banilor, prin participarea la finantarea unor tranzactii politice cum ar fi revolutiile, razboaiele, etc. castigurile realizate din acest comportament depindeau foarte mult de fluctuatiile politice.

Capitalismul insa urmareste castigul in mod rational, prin comercializarea continua pe o piata libera, dar dominate de reguli si legi, prin dezvoltarea de intreprinderi productive care folosesc conturile contabile, prin operatii financiare, prin tranzactiile speculative cu bunuri standardizate, prin dezvoltarea intreprinderilor orientate in functie de obtinerea profitului pe termen lung.

Intotdeauna au existat intreprinzatori care si-au condus in mod sistematic afacerile, care au muncit mai mult decat angajatii lor, au consumat putin, si si-au folosit economiile in investitii. In perioadele premoderne acestia au construit cazuri isolate si nu au putu impune o noua ordine economica. Pentru ca noul comportament sa se generalizeze in intreaga societate a fost necesar ca el sa-si aiba originea in ceva comun tuturor membrilor unei societati. Acest ceva comun majoritatii membrilor unei societati a fost identificat de Weber in etica protestantismului.

In sec. al XVI-lea, in vestul Europei s-au inregistrat pe de o parte o intensificare a activitatilor economice si comerciale, iar pe de alta parte, o intensificare a activitatilor religioase prin Reforma. De obicei activitatile religioase sunt insotite de o diminuare a aspectelor economice, iar intensificarea activitailor economice sunt insotite de indiferenta religioasa. Societatile care au imbratisat protestantismul au facut insa exceptie de la aceste regularitati istorice.