Analiza Cheltuielilor Publice în România

1. Cheltuielile publice – concept si trasaturi

Conceptul de cheltuieli publice este indisolubil legat de conceptul de sector public, care poate fi privit ca reflectand tranzitii bugetare , intreprinderi publice , reglementari publice etc. Toate aceste componente sau politici ocazioneaza cheltuieli care sunt menite sa acopere nevoi de interes general (educatie , sanatate , aparare etc.) Cheltuielile publice sunt ocazionate de realizarea rolului statului ca autoritate publica si ca actor economic si ele sunt suportate de cetatenii acestuia . Intrucat rolul statului este atins prin intermediul politicilor publice , pe care autoritatile publice le transpun in viata , cheltuielile publice pot fi definite ca fiind costurile realizarii politicilor publice .

Cheltuielile publice pot fi privite si ca fiind actiunile care stabilesc obligatii ce vor avea drept rezultat plati imediate sau viitoare , care au ca sursa de finantare veniturile publice si in special veniturile fiscale . Aceasta definitie pune in evidenta rolul de alocator de resurse al statului , care , folosind veniturile din impozite si taxe stranse de la contribuabili , satisface cererile acestora , prin ocazionarea de cheltuieli publice . Rezulta, deci, ca cheltuielile publice depind de politicile publice intreprinse de puterile publice , dar si de resurse care includ veniturile fiscale si imprumutul public .

Cheltuielile publice se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi :

- se refera la satisfacerea unor preferinte colective stabilite pe baza optiunilor colective (se considera ca exista un anumit grad de omogenitate a preferintelor) ;

- privesc finantarea realizarii de bunuri si servicii publice , dar si transferuri in scopul redistribuirii veniturilor in societate ;

- sunt facute de un intermediar (statul) , beneficiarii bunurilor si serviciilor publice neputand face legatura directa dintre contributia lor la aceste cheltuieli (impozite platite) si beneficiile obtinute din utilizarea (consumarea) bunurilor si serviciilor publice ;

- marimea lor depinde de mai multi factori : inclinatia populatiei spreconsumul de bunuri si servicii publice , potentialul economic al tarii,ideologia partidelor aflate la putere , etc.

Cheltuielile publice constituie indicatorul cel mai utilizat pentru masurarea gradului interventiei statului in economie (alaturi si de alti indicatori macroeconomici , cum ar fi : marimea veniturilor fiscale , marimea deficitului bugetar) . Intrucat exista o legatura foarte stransa intre marimea cheltuielilor publice si alti indicatori , precum numarul populatiei , venitul acesteia , etc., cheltuielile publice in marime absoluta nu sunt foarte expresive . Din aceasta cauza , marimea sectorului public este in mod obisnuit masurata pe baza de indici , prin raportarea cheltuielilor publice la P.I.B. (sau alti indicatori similari , cum ar fi P.N.B. sau V.N.) .

Cresterea cheltuielilor publice de-a lungul timpului atat in marime absoluta , cat si in marime relativa indica , in mod evident , cresterea ponderii sectorului public in cadrul economiei . Aceasta progresie a fost mai accentuata in ultimul secol , fapt care reiese din compararea veniturilor si cheltuielilor publice in avutia produsa de o tara , de la mai putin de 15 % inaintea primului razboi mondial , la peste 40 % , iar in unele tari si peste 50 % , in prezent .

Cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca manifestate intre stat pe de o parte si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului in scopul indeplinirii functiilor acestuia.

Concret, cheltuielile publice se materializeaza in plati efectuate de stat pentru indeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului, si anume: servicii publice generale, actiuni social-culturale, armata, ordine publica, actiuni economice etc.

Cheltuielile publice se materializeaza in utilitati (bunuri) publice, semipublice, precum si a altor sectoare si domenii de activitate strans legate de interesele generale ale membrilor societatii.

In acest cadru, din punctul de vedere al modului de acoperire cu resurse publice, bunurile se impart in:

- Bunuri publice pure al caror consum individual nu genereaza, de regula, sustragerea de la consumul lor a altui individ (pacea, securitatea comunitatilor, iluminatul public), iar consumul lor este neconcurential;

- Bunuri mixte (semipublice) ce au pronuntat caracter privat, dar implica o alocare de resurse guvernamentale, care schimba de fapt conditiile de competitie de pe piata (servicii de transport, servicii medicale – cu excludere, parcuri publice, sali publice de sport – fara excludere);

- Bunuri private pure care se caracterizeaza prin excluderea prin costuri (alimente, imbracaminte, autoturisme etc).

Din punct de vedere economic, „cheltuielile publice exprima relatii economico-sociale in forma baneasca, care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane juridice sau fizice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia”.

Cheltuielile publice cuprind urmatoarele categorii de cheltuieli:

a) Cheltuieli bugetare, care se constituie din resursele financiare publice cuprinse in:

- bugetul de stat;

- bugetul asigurarilor sociale de stat;

- bugetele locale;

- bugetele institutiilor publice autonome.

b) Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinatie speciala;

c) Cheltuieli extrabugetare care se efectueaza din resurse financiare publice constituite in afara bugetelor publice (de la litera „a” de mai sus), prevazute in bugetele de venituri si cheltuieli extrabugetare ale institutiilor publice;

d) Cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice. Din punct de vedere juridic, cheltuielile publice sunt alcatuite din acea parte a raporturilor juridice ce constituie finantele publice, si anume acele raporturi juridice care iau nastere, se modifica sau se sting in procesul repartizarii si intrebuintarii resurselor financiare publice in scopul si cu finalitatea intretinerii autoritatilor statului, serviciilor si institutiilor publice, satisfacerii cerintelor social-culturale si a celorlalte trebuinte colective. Se particularizeaza prin trei caracteristici definitorii:

• are loc o intrebuintare a unor fonduri banesti;

• intrebuintarea fondurilor banesti este facuta de stat prin autoritatile sau institutiile sale publice ori de unitatile administrativteritoriale;

• fondurile banesti sunt intrebuintate in interes public. Se impune a se face distinctia intre cheltuielile publice si cele bugetare. Cheltuielile bugetare sunt o componenta a cheltuielilor publice si reprezinta acea parte a cheltuielilor care se fac din bugetele publice. Cheltuielile publice sunt formate din totalitatea cheltuielilor suportate din sistemul unitar de bugete. Legea privind finantele publice le mai numeste si cheltuieli publice totale.