Analiza pieței imobiliare din Cehia

1. Caracterizarea pieţei imobiliare din Cehia şi istoricul acesteia

În ultima perioadǎ piața imobiliarǎ cehă continuǎ să se stabilizeze, iar odatǎ cu momentul intrǎrii Cehiei în Uniunea Europeanǎ, piaţa imobiliarǎ s-a extins către un model occidental. Dupǎ momentul aderǎrii la Uniunea Europeanǎ a Italiei, Irlandei, Portugaliei şi Spaniei au crescut bunurile imobiliare, valorile de afaceri şi de proprietate, într-un interbal de timp de 8 ani, unele au crescut chiar cu 500%. În Cehia dupǎ aderarea la Uniunea Europeanǎ a avut loc acelaşi process.

După anul 1989, standardele de dezvoltare ale pieţei imobiliare cehe au fost asemǎnǎtoare de standerdele altor țări din Europa de Vest. De asemenea, forma legislativǎ mai prietenosǎ duce la o creștere a calității pieţei imobiliare şi la furnizarea de servicii şi produse imobiliare mai profesionale, fǎcând astfel ca piaţa imobiliarǎ cehă sǎ devinǎ interesantă pentru investitorii de proprietate sau pentru cumpǎrǎtorii străini de case.

Piața creditelor ipotecare reprezintǎ o altǎ cale pentru dezvoltarea pieţei imobiliare, astfel datoritǎ creditelor ipotecare cetǎţenii cehi preferǎ sǎ cumpere apartamente sau case decât sǎ închirieze acestea de la alte persoane. Creşterea de pe piața creditelor ipotecare determinǎ concurenţǎ între băncile cehe ce oferă fonduri pentru achiziţionarea de apartamente, dar şi sporirea calitǎţii pentru construcții ,

Domeniul construcțiilor a prezentat o dezvoltare în ultimii 10 ani, dar acest domeniu a avut parte de cea mai mare dezvoltare în perioada de înaintea celui de- al doilea război mondial. În perioada de înaintea rǎzboiului construcţii au fost realizare cu o calitate mult mai bunǎ decât cele realizate dupǎ perioada războiului, iar aceste construcţii sunt cele mai cǎutate de cǎtre investitori atât în cadrul capitalei Praga, cât şi în afara acesteia.

După perioada celui de-al doilea război mondial a fost instalat comunismul în Republica Cehǎ, iar proiectele de construcţii a locuinţelor între anii 1950 şi1990 au fost finanțate, controlate şi supravegheate de către stat.

Aproximativ 50% dintre locuințele existente în prezent au fost construite în perioada 1950-1990, în aceea perioadǎ cea mai puternicǎ dezvoltare a fost realizatǎ prin panouri și clădirile de unități de tip pre-fabricate, cunoscute sub numele de "panelaky". Aceste construcţii au fost realizate din material durabile, însǎ în realitate, unele dintre aceste material, cum ar fi betonul, au dispărut în timpul construcției. În urma acestui fenomen au rezultat construcţii de calitate inferiarǎ, deoarece betonul nu era suficient şi s-a folosit o cantitate mai mare de apǎ.

În perioada 1945-1990, 2.100.000 de astfel de locuințe au fost construite reprezentând cam 58% din numărul total de locuinte locuite începând din anul 1991. Astfel de construcţii se deteriorează foarte rapid, acest fapt datorandu-se nu doar calității inferioare a constrcţiei, ci și din lipsa de întreținere a acestora.

În prezent 43% din populația capitalei, Praga trăiește în astfel de clǎdiri, în timp ce în celelalte oraşe procentul este mai mic în ceea ce priveşte ocuparea acestor clǎdiri, ca urmare a faptului cǎ populaţia este mult mai micǎ în afara capitalei Cehiei.

O parte foarte mare dintre investitorii străini actuali şi-au orientat atenţia faţǎ de astfel de clǎdiri. Acestia cumpǎrǎ apartamente de la ultimele etaje şi renoveazǎ acestea fǎcându-le şi mansardǎ, iar apoi opteazǎ pentru a le revinde sau închiria obiţnâd astfel un profit important.

Înainte de Revoluția din anul 1989, cam toate imobiliare erau în proprietatea statului, pentru un cuplu ceh căsătorit timpul de așteptare pentru un apartament în Praga era de aproximativ 10 ani, iar pentru un apartament în celelalte oraşe ale Cehiei un cuplu trebuia sǎ aştepte pânǎ la 3 ani. În prezent, un cuplu ce doreşte un apartament în Praga trebuie sa aştepte cam 5 ani, iar pentru celelalte oraşe mult mai puţin .

Revoluția din anul 1989 din Cehia a condus la schimbări majore privind viața economică şi politică, iar aceste schimbări au avut un impact puternic asupra sectorului imobiliar. Urmând ca pânǎ în anul 1992 sǎ fie eliminate complet lucuinţele finanțate de stat.