Analiza Sistemului Bancar din Rusia

Cap.1 Descrierea sistemului bancar din Rusia

1.1.Introducere

Termenul de “bancă” provine din limba italiană desemnȃnd noţiunea de “scaun lung” pe care pot sta mai multe persoane.

Banca este o instituţie specializată care desfăşoară o activitate complexă şi are ca funcţii efectuarea de operaţiuni ȋntre titularii de conturi bancare, constituirea de depozite şi acordarea de credite, transferuri de disponibilităţi prin intermediul conturilor bancare.

Încă din Antichitate datează primele evidenţe ale activităţilor de tip bancar. Locurile care erau privite de către populaţie ca fiind sigure pentru plasarea bunurilor erau templele

În Orientul Mijlociu au apărut primele bănci, numite “case de afaceri”. Bineȋnteles aceste bănci diferă mult faţă de cele existente ȋn prezent. Operaţiunile bancare pe care le realizau “casele de afaceri” ȋncă din secolele VI-VII ȋnaintea erei noastre erau : atragerea de depozite, plăţi cu cheltuieli publice precum şi unele tipuri de operaţiuni de credit.

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituții financiar-bancare care funcționează într-o țară răspunzând necesităților unei etape a dezvoltării social-economice.

În general sistemul bancar dintr-o țară cuprinde:

• Cadrul instituțional- format din banca centrală( cu rol de coordonare și supraveghere), bănci comerciale și alte instituții financiare asimilate acestora;

• Cadrul juridic –format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. 

1.2 Istoria sistemului bancar din Rusia

Sistemul bancar rus a apărut odată cu ordinul Împărătesei Anna Ivanovna referitor la “normele de acordare a creditelor ȋn bani” semnat la data de 8 ianuarie 1733. În urma acestui ordin, creditele se ofereau ȋn sume limitate, ȋn schimbul aurului şi argintului, cu o rată de 8% pe an, valabilă pe o perioadă de un an, cu drept de ȋntȃrziere. Însă de aceste credite nu putea beneficia toată populaţia, ci doar o parte. Astfel, ȋn anul 1734 au fost acordate doar 400 de ȋmprumuturi, numărul acestora crescȃnd, ajungȃnd ȋn anul 1750 la 2870.

La mijlocul secolul al XVII-lea apar primele instituţii bancare fiind instituţii de stat: Banca Nobilimii şi Banca Comercială.

În anul 1754 a fost ȋnfiinţată Banca de ȋmprumut bancar de stat din ordinul Elizabetei Petrovna, representând ȋnceputul creditului ipotecar pentru nobilime şi creditului commercial pentru comercianţi. Banca de ȋmprumut era compusă din 2 bănci: Banca Nobilimii cu sediul la Sankt-Petersburg şi Moscova şi Banca pentru modificarea portului de comerţ de la Sankt-Petersburg.

Banca de Cupru a fost ȋnfiinţată ȋn urma ordinului din 21 iulie 1958 de la Sankt-Petersburg şi Moscova şi avea drept scop retragerea din circulaţie a monedelor din argint şi emisiunea monedelor de cupru. În urma acţiunilor sale, această bancă a primit suma de 2 milioane de ruble. Banca de Cupru, pe langă faptul că ȋndeplinea funcţii ipotecare, oferea ȋmprumuturi proprietarilor de fabrici cu o dobȃndă de 6% pe an, astfel la rambursare ȋmprumutul trebuia să fie 70% ȋn monedă de cupru. În urma nerecuperării a aproximativ 3 miliarde de ruble acordate ca ȋmprumuturi, aceasta dă faliment.

Din păcate, Banca de Cupru nu a fost singura bancă din Rusia care nu şi-a putut recupera ȋmprumuturile acordate, cauza fiind garantarea cu pămȃnturi şi muncitori. Deşi nivelul ratei dobȃnzii era foarte scăzut, suma datorată depăşea veniturile pe care clienţii băncilor le primeau ȋn urma prelucrării pămȃnturilor. Din această cauză aceştea nu reuşeau să ramburseze creditele şi să achite dobȃnzile aferente.

Imperiul Rus a ȋnceput să primeasca depozite ȋncepȃnd cu anul 1770, plătind pentru acestea dobȃnzi aferente ce presupuneau un procent de 5% pe an.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Banca Nobilimii a fost transformată ȋn Bancă de Stat de împrumut, ȋncepȃnduşi activitatea la 11 ianuarie 1787, acordȃnd ȋmprumuturi nobilimii. Dobȃnzile percepute erau de 3-5% pe an, ȋmprumutul urmȃnd să fie rambursat ȋntr-o perioadă de 20 de ani. În oraşe banca acordă ȋmprumuturi primind ca gaj case şi fabrici cu o dobȃndă de 3-4% pe o perioada de 22 de ani. Aceasta reuşeşte să reziste pe piaţă pană la 31 mai 1860 cȃnd dă faliment, iar sarcinile sale au fost transferate trezoreriei de la Sankt-Petersburg.

În acelaşi an, ȋn luna iunie, ȋşi ȋncepe activitatea Banca de Stat, aceasta fiind o bancă comercială de ȋmprumut pe termen scurt, primul guvernator al băncii fiind A.L.Stiglit. Capitalul social al băncii era de 15 milioane de ruble, iar aceasta era supravegheată de Consiliul de Stat al instituţiilor de credit. Principalul obiectiv al Băncii de Stat pe parcursul anilor 1880-1890 era pregătirea reformei monetare. Pentru a realiza acest obiectiv, banca trebuia să-şi asigure reserve de aur şi să lupte ȋmpotriva fluctuaţiilor de schimb valutar prin politica de devize.

Banca de Stat, este considerată una dintre cele mai mari institutii de credit din Europa la ȋnceputul anului 1900. Menţinerea rezervelor de aur la nivel foarte ȋnalt constant, face convenabilă păstrarea depozitelor ȋn Rusia pentru investitorii din vest.