Auditul Ciclului Stocuri - Depozitare

CAPITOLUL I

SINTEZE CU PRIVIRE LA IAS 2

CONTABILITATEA STOCURILOR

Obiectivul IAS 2 este stabilirea şi tratarea la maxim de acurateţe a tuturor stocurilor care sunt active. In acest sens stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric şi valoarea netă realizabilă, problema fundamentală fiind legată de calcularea costului stocurilor, care vor trebui recunoscute ca active şi reportate până când veniturile aferente sunt recunoscute (conceptul conectării veniturilor cu cheltuielile).

IAS 2 dă indicaţii în ceea ce priveşte normele de bază cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce urmeză a fi reportat în bilanţ precum şi de recunoaştere ulterioară ca o cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile la valoarea netă realizabilă. Aceasta nu se aplică stocurilor de animale vii, produselor agricole şi forestiere, minereurilor în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea netă realizabilă (conform practicii în domeniu).

Principiile/ politicile contabile trebuie să ţină cont de faptul că stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă, in concordanţă cu principiul prudenţei.

Costul bunurilor cuprinde toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte elementele costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul curent:

- costuri aferente achiziţiei, cum ar fi preţul de achiziţie şi taxele de import;

- costuri aferente prelucrării, şi anume: manopera directă, costuri aferente regiei de producţie (regia variabilă de producţie, regia fixă de producţie alocată la capacitatea normala de producţie).

- alte costuri, cum ar fi de proiectare, de îndatorare, etc.

Pentru măsurarea costului stocurilor pot fi utilizate următoarele tehnici:

- costul actual;

- metoda costului standard, care ia în considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei şi capacităţii de producţie, revizuiri periodice pentru a aproxima costurile actuale.

- metoda preţului cu amanuntul care este folosită atunci când nu se pot utiliza costurile actuale, reduce valoarea vânzărilor cu valoarea marjei brute pentru a calcula costul, procentul mediu este utilizat pentru fiecare grupă omogenă de elemente, ia în considerare preţurile sub nivelul pieţei.

Costul actual al stocurilor poate fi calculat utilizând urmatoarele formule de determinare a costului:

- identificarea specifică;

- costul mediu ponderat;

- FIFO;

- LIFO.

Valoarea realizabilă netă este pretul de vânzare estimat, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării. Aceste estimări se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea. La momentul estimării, se ia în considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt deţinute. Valoarea stocurilor este, de obicei, diminuată până la valoarea realizabilă netă pe baza urmatoarelor principii:

- element cu element;similare sunt, de regulă, grupate;

- fiecare serviciu este tratat ca element separat.

Concordanţa cu IAS-urile trebuie concretizată prin înţelegerea definiţiilor pe care le dă acest standard în ceea ce priveşte stocurile.

Stocul este definit a fi reprezentat de toate activele obţinute în scopul revânzării pentru desfăşurarea normală a activităţii, inclusiv terenuri şi mijloace fixe. Un activ achiziţionat în alte scopuri decât vânzarea în desfăşurarea normală a activităţii nu devine stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia. Stocul furnizorilor de servicii include costul atras de serviciile oferite dar pentru care au fost recunoscute veniturile aferente, chiar dacă acestea se impune să fie la un nivel minimal in conformitate cu IAS 18 - Venituri, ce prevede ca veniturile obţinute din servicii să fie recunoscute pe baza metodei gradului de finalizare.