Banca Centrală și funcția sa de centru valutar

1.1 Aparitia bancilor

Activitatea principala a unei banci consta in “comertul” cu bani. Banca este acea care pe da o parte “cumpara” banii, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar pe de alta parte “vinde” banii acumulati, castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa.

Rolul bancii este de prim-plan in viata economica contemporana. Ea favorizeaza tranzactiile comerciale in interiorul si exteriorul unei tari, asigura efectuarea platilor si schimbul valutar. De asemenea, banca permite realizarea investitiilor fie participând direct la finantarea acestora, fie prin plasamentul si gestiunea economiilor banesti.

Vizavi de creatia acesteia este punerea in circulatie a unui tip de bani diferit de cel al monedei din metal pretios sau al monedei cu valoare intrinseca si anume crearea monedei fiduciare

Odata cu secolele XII – XVI isi fac aparitia mai multe organizatii bancare, ca Banca de Venetia (1171), Banca de Barcelona (1341), Banca de Amsterdam (1608), Banca de Hamburg (1619) si cu deosebire Banca Angliei, a carei infiintare in 1694 marcheaza adevarata piatra de hotar pentru aparitia bancilor moderne.

Pe teritoriul Romaniei, primele dovezi ale desfasurarii unei activitati bancare au fost descoperite între anii 1786-1855 , reprezentând 55 de placi de piatra , gasite intr-o zona de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane si contin detalii referitoare la contractul privind înfiintarea unei institutii bancare.

În epoca moderna, în Principatele Române se creeaza conditii favorabile aparitiei

sistemului bancar în mijlocul secolului al XIX-lea, atunci când dezvoltarea economiei a impus concentrarea capitalurilor banesti temporar disponibile si punerea lor la dispozitia industriasilor, marilor proprietari funciari si comerciantilor sub forma de credite.

Înca din 1861 , a fost ridicata problema crearii unei banci nationale de Ion C. Bratianu , care , în discursul sau rostit în Camera în ziua de 10 ianuarie , a afirmat ca : " atât timp cât nu vom avea o banca nationala nu vor disparea crizele financiare din tara ".

La 27 februarie 1880 , Guvernul I .C .Bratianu a depus în Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult ca oricare alta institutie.

La 17 aprilie 1880 , proiectul , depus de ministrul de finante I .C . Bratianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a Bancii Nationale a României, care urma sa-si înceapa activitatea la 1 iulie 1880.

Acest moment important a fost caracterizat de Stefan Zeletin ca " cel mai de seama eveniment în dezvoltarea burgheziei române moderne , metropola capitalismului nostru bancar".

Sediul principal al bancii s-a stabilit la Bucuresti , cu obligatia de a înfiinta sucursale si agentii în principalele orase ale tarii si , în special , în fiecare capitala de judet.

2.2 Functiile bancilor

In Romania , bancile comerciale functioneaza conform legii privind societatile comerciale , legii privind activitatea bancara si pe baza licentei (autorizatiei ) acordate de BNR.

Desi sistemele bancare ale diferitelor tÎri s-au dezvoltat paralel, iar formele pe care le-au îmbrÎcat prezintÎ sensibile particularitati de la o tarÎ la alta, trasaturile lor comune sunt predominante.

Astfel bancile indeplinesc in esenta acelasi rol in viata economica, constand in:

- atragerea de capitaluri banesti disponibile si acordarea de

imprumuturi intreprinzatorilor. Detinatorii de capitaluri de imprumut nu acorda, de regula, credite direct celor care au nevoie de ele, ci isi plaseaza disponibilitatile la banca drept depuneri. Bancile, prin mobilizarea depunerilor, devin intermediari intre detinatorii capitalurilor de imprumut si cei care au nevoie de aceste capitaluri;