Bugetul de stat

Capitolul 1

Consideraţii preliminare privind

mecanismul financiar

1.1 Sistemul financiar

Fiecare ţară dispune de un volum mai mare sau mai mic de resurse materiale, umane, informaţionale sau de altă natură, dintre care unele sunt deja integrate în circuitul de valori pe plan naţional şi internaţional, iar altele se află în stare latentă, potenţială. Forţa economică a unei ţări depinde de măsura în care aceste resurse sunt atrase în circuitul economic, de modul de organizare şi conducere a proceselor economice, de mecanismul de funcţionare a economiei naţionale.

Statul influenţează selectiv activitatea economică cu ajutorul finanţării unor obiective şi acţiuni pe seama resurselor publice, precum şi al unor instrumente economico-financiare. Între acestea din urmă, impozitele şi taxele, transferurile şi subvenţiile, creditul şi dobânda, preţurile şi tarifele, taxa scontului şi cursul de schimb etc. joacă un ol deloc neglijabil.

Mecanismul de funcţionare a economiei naţionale cuprinde o serie de componente de natură financiară, care împreună alcătuiesc mecanismul financiar. Acest mecanism are o structură complexă şi cuprinde:

- sistemul financiar;

- pârghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice;

- metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor;

- cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul finanţelor;

- cadrul juridic, format din legi, hotărâri, ordonanţe şi alte reglementări cu caracter în domeniul finanţelor.

Sistemul financiar, privit din punct de vedere al relaţiilor economice, este alcătuit din:

- relaţiile care se reflectă în bugetul de stat şi bugetele locale;

- relaţiile care se reflectă în bugetul asigurărilor sociale de stat, în bugetul asigurărilor sociale de sănătate şi în bugetele altor acţiuni ce ţin de domeniul asigurărilor sociale;

- relaţiile generate de constituirea şi repartizarea fondurilor speciale extrabugetare;

- relaţiile de credit bancar;

- relaţiile de asigurări şi reasigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă;

- relaţiile generate de constituirea fondurilor la dispoziţia întreprinderilor.

Primele trei componente, luate împreună, alcătuiesc sistemul financiar public, iar ultimele trei alcătuiesc sistemul financiar privat.

În continuare, având în vedere tema acestei lucrări, voi face o scurtă prezentare a componentelor sistemului financiar public.

Bugetul de stat şi bugetele locale reflectă relaţiile de repartizare a unei importante părţi a produsului intern brut, în scopul satisfacerii nevoilor sociale. Este vorba de prelevări de venituri, de la persoane fizice şi juridice, la dispoziţia autorităţilor centrale de stat, judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale, prin mijloace de constrângere (impozite, taxe, contribuţii, amenzi, penalităţi etc.) şi pe baze contractuale (chirii, arenzi, dividende, redevenţe, încasări din vânzări de bunuri etc.). Urmează apoi distribuirea resurselor astfel colectate, în favoarea unor instituţii, întreprinderi, persoane fizice etc., sub forma alocaţiilor bugetare (pentru achiziţii de bunuri şi prestări de servicii,plata salariilor şi a altor drepturi de personal, transferuri, subvenţii, dobânzi, construcţii, echipamente, aparatură etc.

Se realizează astfel, prin intermediul bugetului de stat şi a bugetelor locale, un proces de distribuire şi redistribuire de resurse financiare între sfera materială şi cea nematerială, între diferitele ramuri ale economiei naţionale, între sectoarele sociale, ca şi între membrii societăţii luaţi la modul individual. Prin sistemul prelevărilor la buget şi cel al alocaţiilor bugetare, statul influenţează mărimea şi destinaţia fondului de consum, precum şi mărimea şi structura formării brute de capital.

Asigurările sociale de stat presupun o protecţie a salariaţilor, a cooperatorilor, a agricultorilor şi a altor categorii sociale, în caz de pierdere a capacităţii de muncă a asiguratului, la o anumită vechime în muncă şi la împlinirea unei anumite vârste, în caz de şomaj, de deces etc. Resursele financiare necesare finanţării acestor prestaţii se procură de către stat pe baza contribuţiilor achitate de agenţii economici, de instituţiile publice, de alte persoane care angajează, precum şi a celor suportate de asiguraţi, în proporţii diferite. Aceste contribuţii sunt stabilite prin lege, iar plata lor la termenele legale, este obligatorie.

Fondurile speciale extrabugetare se alimentează din taxe, contribuţii şi alte vărsăminte stabilite în sarcina persoanelor juridice şi/sau fizice şi se pot utiliza exclusiv pentru finanţarea obiectivelor stabilite prin legile de instituire a acestora. Ca şi în cazul bugetului de stat şi a celorlalte bugete, vărsămintele la fondurile speciale sunt obligatorii şi fără contraprestaţie directă. Soldurile fondurilor speciale existente la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie.