Consiliul monetar - evoluții recente în lume - poate fi o soluție posibilă și în România

INTRODUCERE

De mai multi ani economisti si decidenti de politica economica discuta cu privire la beneficiile si costurile pe care le-ar aduce un consiliu monetar. Treptat, tarile au renuntat la regimul cursului de schimb fix ajustabil, care era era instabil. In anii 80, regimul cursului fix ajustabil, exista in aproape jumatate din tarile lumii, dar astazi mai este practicat doar de o treime din numarul acestora.

Pe plan mondial ideea consiliului monetar a fost sustinuta in special de Hanke si Schuler, dar numarul celor care au scris pe aceasta tema este destul de mare. Relativ recent, discutiile privind posibila adoptare a consiliului monetar ca solutie la problemele indisciplinei financiare au inceput si in Romania desi, in mod sporadic, despre aceasta idee s-a discutat inca din primii ani de tranzitie. Intr-una dintre primele lucrari aparute, care compara banca centrala si consiliul monetar, se ajunge la concluzia ca exista mai putine dezavantaje pentru o economie daca opereaza cu un consiliu monetar, comparativ cu cazul in care sistemul monetar este bazat pe banca centrala.Politicieni romani au acordat, de asemenea, atentie ideii adoptarii consiliului monetar in Romania.

Audienta acestei idei de politica economica a crescut in ultimii ani, inclusiv in Romania, stimulata de persistenta unor politici economice instabile, ineficace si, nu in ultimul rand, cu o credibilitate in rapida scadere. In Romania, aceste trasaturi ale politicilor economice au creat mediul propice pentru ca ideea adoptarii unui consiliu monetar sa aiba o anumita sustinere nu atat pe baza cantaririi temeinice a avantajelor si beneficiilor acestei idei de politica, cat mai ales ca raspuns la disperarea care poate sa apara intr-o economie post comunista, in care politicile incoerente nu au reusit sa stabilizeze economia.

Efectul de imitatie a avut, de asemenea, partea lui de contributie la cresterea audientei ideii consiliului monetar. Pe scara istorica, adoptarea relativ recenta a consiliilor monetare in Hong Kong (1983), Argentina (1991), Estonia (1992), Lituania (1994), si Bulgaria (1997) a inspirat cu siguranta pe unii economisti si decidenti de politica economica, care au asociat unele evolutii pozitive din economiile mentionate cu adoptarea consiliului monetar. Acelasi efect l-au avut si orientarile recente ale unor tari asiatice lovite de criza financiara in 1997 si 1998, care au cochetat cu ideea adoptarii consiliului monetar ca solutie la noile probleme aparute (Indonezia, Tailanda, si Malaezia). Experienta de succes in primii ani dupa adoptarea consiliului monetar in Argentina a inspirat discutiile despre posibila adoptare a sistemului si in tari latino-americane care au trecut cel putin o data in ultimul deceniu prin criza financiara: Brazilia si Mexic.

In sfarsit, merita mentionat ca ideea consiliului monetar a fost sprijinita si de aparitia unor insatisfactii legate de slabiciunile sistemului bancii centrale in ceea ce priveste relatia politica cu guvernul si modul de luare a deciziilor de politica monetara. In ceea ce priveste primul aspect, a aparut dezamagirea generata de susceptibilitatea oricarei banci centrale de a ajunge sa finanteze deficitele fiscale la presiunea guvernului. Aceasta ingrijorare a generat, de altfel, si suportul larg pentru independenta bancii centrale. In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect (modul de luare a deciziilor), ingrijorarea a aparut relativ la caracterul discretionar al deciziilor de politica monetara, ceea ce a dat nastere si sprijinului teoretic pentru impunerea de reguli monetare in cadrul sistemului bancii centrale. Consiliul monetar este un aranjament care se bazeaza pe o regula speciala –legarea bazei monetare de variatiile in balanta de plati –, si reprezinta, si in teorie si in practica o alternativa la solutiile privind independenta bancii centrale si regulile monetare din sistemul bancii centrale.