Contractul și prețul Futures și factorii care influențează prețul Futures

Cap. I TIPURILE DE CONTRACTE FUTURES

1.1 Contractul futures

De-a lungul timpului, contractul futures a cunoscut mai multe definiţii.

“Un contract futures este un acord de voinţă de a cumpăra/vinde o cantitate determinată dintr-o marfă, valută sau activ financiar la un preţ stabilit în momentul încheierii contractului, cu lichidarea acestuia la o dată viitoare”.1

“Un contract financiar la termen aşternut pe hîrtie este un angajament de cumpărare(sau de vânzare) a unei cantităţi standard de instrumente financiare(bonuri de tezaur, indici de schimb), a căror livrare efectivă este amânată în timp(la scadenţele trimestriale) şi al căror preţ este convenit dinainte între părţi”.2

Futures sunt contracte standard de livrare fermă la termen a unui activ-suport, într-o cantitate, calitate, un preţ şi o scadenţă specificate de bursa futures şi options, uniform pentru toţi operatorii. Această standardizare permite negocierea ulterioară a contractelor futures pe piaţa secundară, la preţuri de piaţă ce vor rezulta din echilibrul cerere-ofertă.

O definiţie modernă(care explică mai clar ceea ce se întâmplă cu adevărat pe piaţa futures din prezent)este următoarea: contractul futures reprezintă un acord de voinţă dintre un vânzător, numit “short” şi un cumpărător, numit “long”, prin care primul se angajează să livreze celui de-al doilea un activ(marfă, titlu financiar), în cantitatea, cu calitatea şi preţul stabilit în momentul perfectării contractului, la o dată fixată în viitor(scadenţă).3

Din cele spuse mai sus, reiese că un contract futures are cinci componente:cele două părţi, bunul tranzacţionat, actul sau natura acordului(a cumpăra sau a vinde), momentul în care contractul este terminat şi preţul la care se încheie acordul.4

Părţile contractului, cumpărătorul şi vânzătorul titlurilor(persoane fizice sau juridice), nu se cunosc în mod neapărat. Din acest motiv, piaţa standardizată a titlurilor futures a creat un mecanism(clearinghouse), o a treia parte, care asigură vânzătorul şi cumpărătorul că acordul va fi dus la bun sfârşit. Clearinghouse-ul este, în România, reprezentat de Casa Română de Compensaţie(CSR) şi reprezintă entitatea care intermediază tranzacţiile şi la care cele două părţi trebuie să depună o sumă minimă de bani. Din acest “depozit” se vor vira sumele corespunzătoare către părţile contractului la încheierea acestuia.

Spre deosebire de alte tipuri de titluri(opţiuni), în cazul contractelor futures bunul tranzacţionat îşi schimbă proprietarul şi poate avea consistenţă fizică, ca de exemplu o marfă(cereale, aur, metale, cafea etc.) sau nu, cum este cazul unei activităţi financiare(este vorba de futures financiare, iar “bunul” ia forma unei valute sau a unui indice bursier). Pentru bunurile tranzacţionate prin intermediul contractelor futures, piaţa impune anumite standarde de calitate şi cantitate.

De exemplu, la Bursa din New York, specificaţia pentru un contract futures prin care se tranzacţionează suc de portocale, este: ”pentru categoria A, nivelul de zaharuri nu trebuie să fie mai mic de 57 de grade şi comparat cu gradul de acid, trebuie să aibă o rată de 13 la 1 până la 19 la 1”.

A treia componentă a contractelor futures este natura acordului. Aceasta poate fi de a vinde pentru una dintre părţi şi, în acest caz, aceasta ia o poziţie short, în timp ce cealaltă cumpără şi ia o poziţie long. Pentru a minimiza riscurile tranzacţiilor cu futures, se pot adopta simultan poziţii opuse pentru diverse titluri.

Momentul în care contractul este considerat terminat, denumit şi data finală a acordului sau scadenţa nu este unul fix. În cazul titlurilor futures, scadenţa trecută în contract este luna calendaristică. De regulă, pentru toate contractele există patru scadenţe, la SIBEX acestea fiind:martie, iunie, septembrie, decembrie. Faţă de alte titluri(forward) poziţia pentru un futures poate fi încheiată şi în orice alt moment, înainte de scadenţă, beneficiul fiind calculat în funcţie de preţul spot şi de cel stipulat în contract.

Ultimul element al unui contract futures este preţul. Acesta se stabileşte la încheierea acordului şi este stipulat în contract. Beneficiul obţinut de jucător se calculează în funcţie de preţul futures(cel din contract) şi de preţul spot(preţul pieţei) denumit la SIBEX preţ de cotaţie.

Un contract futures are următoarele caracteristici5:

- se încheie la bursă printr-un mecanism tradiţional specific;

- este întotdeauna standardizat;

- are o valoare variabilă, fiind zilnic marcat la piaţă pe baza diferenţelor dintre preţul curent (al zilei) şi preţul zilei precedente;

- face obiectul negocierii pe o piaţă secundară specială (piaţa/bursa futures);

- poate fi executat în natură, numerar sau lichidat la bursă (vânzare de către cel care are o poziţie long sau cumpărare de către cel care are o poziţie short).

După cum reiese de mai sus6, un contract futures are condiţiile contractuale standardizate în ceea ce priveşte natura activului de bază(o marfă de o anumită cantitate, o anumită valută) şi cantitatea contractuală, numită şi unitate de tranzacţii (de exemplu: 5000 busheli, 100.000 dolari). Toate contractele futures pe acelaşi activ standardizat formează un gen de contracte futures; de exemplu: contractele pe grâu negociate la CBOT formează genul numit “grâu futures”.

Contractul futures este zilnic actualizat sau marcat la piaţă(marked to market) astfel încât pierderile uneia din părţile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părţi.

Dacă valoarea contractului creşte, cumpărătorul(deţinătorul unei poziţii long) primeşte în contul lui la broker o sumă corespunzătoare profitului virtual al contractului; dacă valoarea scade, o anumită sumă, reprezentând pierderea virtuală este dedusă din acel cont. În mod simetric, în cazul în care preţul pieţei scade(ceea ce înseamnă reducerea valorii contractului), deţinătorul unei poziţii short beneficiază de profitul virtual(paper profit); dar la o creştere a valorii contractului, o sumă reprezentând pierdere virtuală(paper loss) se deduce din contul vânzătorului. De exemplu:

La 08.03(t0) un operator bursier cumpără un contract futures pentru aprilie pe mărci germane în valoare de 100.000 USD, la cursul futures de 1 USD=1,60 DM.

La 09.03(t1) cursul creşte la 1,605 DM/USD astfel că în urma marcării la piaţă a poziţiei cumpărătorului, acesta va primi în cont suma de

100.000*(1,605-1,60)=100.000*0,005=500DM

Marja se contituie în limita a 5 până la 15% din valoarea contractului, dar produce efecte de tranzacţionare la nivelul întregii valori a contractului. Ca urmare, investiţia pe piaţa futures este însoţită de un efect de levier(pozitiv sau negativ) proporţional cu diferenţa dintre evoluţia preţurilor spot în raport cu cele futures şi proporţional cu marja. Acest puternic efect de levier determină caracterul foarte riscant al futures ca titluri financiare pe piaţa de capital.

Fiecare contract futures are un anumit termen de executare, mai precis o lună în care urmează să aibă loc lichidarea. Lunile de livrare sunt prestabilite şi cotează la bursă, iar contractele pe un anumit activ cu aceeaşi scadenţă formează o specie a contractului futures pe acel activ; de exemplu: contractele pe grâu cu scadenţa în mai formează specia “grâu futures mai”7.