Cotele și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat - sursă principală pentru finanțarea unităților

În Uniunea Europeana teza de baza a dezvoltarii o constituie coeziunea economică şi socială. În acest context pentru România este imperios necesar să se bazeze pe o dezvoltare regională echilibrată prin înlăturarea subdezvoltarii economice din unele zone, care generează dificultaţi în dezvoltarea politică, economică si socială a ţării. Doar o dezvoltare teritorială echilibrată pe ansamblul României va permite diminuarea decalajelor existente. Reforma administraţiei publice locale cu pilonii ei, autonomia financiară locală şi descentralizarea serviciilor locale, cât si echilibrarea bugetelor locale, permite dezvoltarea echilibrată si sustenabilă a tuturor judeţelor ţării, utilizarea eficienta a resurselor.

Autonomia financiară locală şi descentralizarea activitaţilor sunt procese în continuă desfasurare ce constituie subiectul a numeroase dezbateri purtate îndeosebi pe creşterea volumului veniturilor partajate si modificarea sistemului de echilibrare. Ca parte a procesului de autonomie financiară, veniturile proprii vor juca un rol tot mai mare în bugetele locale. Guvernul în general, si Ministerul Finanţelor Publice în special, ar trebui să se preocupe în mod deosebit de aceste comunităti si ar trebui să identifice barierele care stau în calea creşterii veniturilor proprii.

Problema declinului economic regional se poate rezolva prin implementarea unor programe de asistenţă regională. Începând cu anul 2001, actorii administraţiei publice locale trebuie să gestioneze activitati noi, descentralizate, din sfera învatamântului, asistenţei sociale, consultanţei agricole si absorbţiei fondurilor europene, pentru care trebuie să li se asigure fondurile necesare, dar si dobândirea competenţelor necesare.

Abordarea problematicii bugetelor publice locale este una extrem de complexă, contradictorie si inegală, existând particularitaţi de la o zona geografică la alta, de la o regiune de dezvoltare la alta, si chiar între localitaţi din acelasi judeţ. Pe viitor, România trebuie să se alinieze la standardele Uniunii Europene şi în domeniul politicii bugetare şi fiscale, sugerând în acest sens crearea a doua bugete locale distincte, şi anume un buget local pentru funcţionarea serviciilor publice şi un buget local de dezvoltare (investitii finantate din diverse surse de creditare).

În tratarea lucrarii, am urmarit stabilirea categoriilor de masuri menite să întarească puterea financiară a administraţiilor publice locale, prin transferarea unor venituri de la bugetul de stat la bugetul local ca sursă de acoperire a descentralizarii anumitor servicii, cât şi motivarea administraţiilor publice locale pentru a creşte sursele de venituri proprii.

Cerinţa unor abordari coerente este subliniată prin faptul că actualul sistem de alocare a fondurilor de echilibrare nu se bazează decât parţial pe evaluarea necesitaţilor reale ale comunitaţilor locale. În această abordare, un nivel crescut al veniturilor proprii ale unitaţilor administrativ-teritoriale sau din venituri obtinute ca urmare a prelevarilor în condiţii de echitate în ceea ce priveşte acoperirea necesitaţilor, ar trebui să micşoreze volumul necesar al transferurilor pentru echilibrare. Din analiza efectuată, am constatat că numai elaborarea unor bugete locale pe programe multianuale, de 3-5 sau chiar mai multi ani, ar determina o mai buna gospodarire a veniturilor totale, o transparenţă crescută a efectuarii cheltuielilor, cât si creşterea predictibilitaţii alocarii volumului de resurse.

Reforma şi descentralizarea financiară reprezintă subiecte actuale de dezbatere a sistemului de repartizare a fondurilor corelat cu descentralizarea serviciilor publice în vederea consolidarii situaţiei financiare a administraţiei locale şi creşterea capacitaţii de finanţare.

Volumul total al fondurilor repartizate la nivel central si local se bazează pe taxa pe valoare adaugată si impozitul pe venitul global, ambele fiind colectate la nivel central.

Sumele defalcate din TVA au desţinatie specială, valoarea si repartizarea fiind reglementate anual prin Legea bugetului de stat. Aceste sume sunt aprobate pe judeţe, iar consiliile judeţene le repartizează prin hotărâri proprii pentru unitaţile administrativ teritoriale.

Sumele defalcate din impozitul pe venitul global au doua componente:

- cote defalcate pentru bugetele proprii ale unităţilor administrativ teritoriale (procent stabilit prin Legea finanţelor publice locale şi care poate fi modificat anual prin Legea bugetului de stat);

- sume de echilibrare repartizate unităţilor administrativ teritoriale conform criteriilor stabilite anual prin Legea bugetului de stat. Din sumele de echilibrare aprobate, revine o cotă de pâna la 25% pentru bugetul propriu al consiliului judeţean, diferenta urmând a fi repartizată localitaţilor de pe raza teritorială a judeţului;

Repartizarea sumelor de echilibrare se realizează pe doua nivele astfel:

- pe primul nivel – sumele de echilibrare repartizate de la bugetul central al statului către judeţe,

- al doilea nivel – sumele de echilibrare repartizate de consiliile judeţene către consiliile locale din cadrul unui judeţ.

Conform legii, consiliile judeţene trebuie să folosească la al doilea nivel de repartizare aceeaşi formulă ca la primul nivel pentru a asigura respectarea principiului echilibrării orizontale respectiv alocarea unei sume echitabile localitaţilor sărace (comune, oraşe, municipii).

CAPITULUL I

PRINCIPIILE BUGETELOR LOCALE. FUNDAMENTE

TEHNICO-JURIDICE ALE BUGETELOR

1.1. POLITICA FISCALĂ ŞI BUGETARĂ ÎN ROMÂNIA ÎN CADRUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Una dintre temele prioritare ale guvernarii o constituie reforma administraţiei publice, o importanţă deosebită având componenta financiară a acesteia. Ţinând cont de condiţiile de austeritate în care funcţionează autoritaţile locale în acest moment în România, echilibrarea bugetelor locale este un subiect actual şi care face obiectul a numeroase dezbateri. Exista o diferentă clara între comunităţile care realizează venituri proprii suficiente şi cele care nu se descurcă nici pentru cheltuielile de întreţinere a localităţii. Comunităţile locale „fruntaşe” deţin diverse avantaje economice, sociale, demografice care le permit o dezvoltare continuă şi echilibrată.