Dubla impunere - studiu de caz privind metodele de evitare a dublei impuneri

INTRODUCERE

Ca urmare a dezvoltării şi perfecţionării mijloacelor de producţie şi a tehnologiilor, adâncirii diviziunii sociale a muncii, lărgirii pieţei, amplificării schimburilor de mărfuri intermediate de bani dincolo de graniţele statului, extinderea şi diversificarea tranzacţiilor cu efecte comerciale şi hârtii de valoare, apar tot mai frecvent situaţii în care acelaşi individ se află în legatură politică, economică sau socială faţă de două sau mai multe state.

În condiţiile economiei contemporane, circulaţia liberă a capitalurilor este o realitate, iar numeroase persoane fizice şi juridice desfasoară activităţi diverse, din care obţin venituri sau deţin averi în mai multe ţări, astfel încât se vorbeşte tot mai des despre dubla impunere fiscală internaţională, atât în discuţiile cu partenerii externi, cât şi în cele purtate cu organele administraţiei fiscale (mai ales cu ocazia derulării unui proces de inspecţie fiscală). Datorită acestei realitaţi, a devenit o necesitate, pentru amplificarea cooperării economice şi financiare internaţionale, stabilirea autorităţii publice competente să procedeze la impunerea veniturilor realizate şi a averilor deţinute de persoane fizice şi juridice în alte ţări, decât cea căreia îi aparţin, astfel încât să se evite dubla impunere fiscala.

Subiectul „dubla impunere internaţionala” se constituie într-o materie de studiu academic şi practic aparte în cadrul disciplinei dreptului fiscal internaţional, iar principiile, tehnicile şi metodele specifice evitării dublei impuneri, precum şi doctrina şi jurisprudenţa complexe create în special de-a lungul ultimului deceniu sunt susceptibile unor analize detaliate, cu atât mai mult cu cât România a devenit membru al OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare) din momentul aderării sale la Uniunea Europeană.

Capitolul 1. DUBLA IMPUNERE

1.1. Definiţie

Amplificarea relaţiilor economice, financiare şi de credit dintre statele lumii, ca o caracteristică a economiei mondiale, impune şi o bună cunoaştere atât a practicilor fiscale ale fiecărui stat cât şi a reglementărilor existente pe plan internaţional.

Ca urmare a mobilităţii transfrontaliere contemporane a persoanelor şi a capitalurilor, apare frecvent fenomenul dublei impuneri internaţionale.

Dubla impunere fiscală internaţională poate apărea numai în cazul impozitelor directe, respectiv al impozitelor pe venit şi al celor pe avere, deoarece pentru mărfurile şi serviciile cumpărate de cetaţenii unei ţări din altă ţară, ei nu mai plătesc în ţara lor impozite indirecte similare cu cele incluse în preţul de cumpărare al mărfurilor sau serviciilor respective. O astfel de impunere se poate manifesta doar în cazul în care rezidenţii unei ţări realizează venituri sau deţin proprietăţi în alte ţări. Căci, în cazul extrem al perceperii unor impozite o singură dată, dar de două sau mai multe autorităţi fiscale juxtapuse din aceaşi ţară, dubla sau multipla impunere este o realitate, dar aceasta nu este considerată în teoria finanţelor publice o dublă, triplă sau multiplă impunere juridica, ci una de natură economică, care se concretizează în creşterea presiunii fiscale medii suportate de contribuabil în propria ţară.

Într-o definiţie mai completă şi de largă accepţiune în doctrina fiscală, dubla impunere reprezintă taxe duble sau multiple prelevate de mai multe autorităţi fiscale din ţări diferite sau rezultate dintr-o acumulare de impozite sau taxe (spre exemplu, impozitul pe maşini şi taxa auto) pentru aceeaşi perioadă de timp.

Spitz B. considera că „dubla (multipla) impunere internaţională se produce atunci când autorităţile fiscale a două sau mai multe state încasează concomitent impozite având aceeaşi incidenţă, în asemenea mod încât o persoană susportă o obligaţie fiscală mai grea decât dacă ar fi fost supusă unei singure autorităţi fiscale”.

Întrucât fiecare stat are dreptul de a institui impozite, iar modul de aşezare şi percepere este de competenţa puterii legislative a statului respectiv, pot fi întâlnite situaţii în care un venit sau o avere să facă obiectul impunerii atât în statul sursă ( unde se realizează venitul sau se afla averea), cât şi în statul de rezidenţă (unde subiectul are domiciliul fiscal). Aceste situaţi conduc la apariţia fenomenului cunoscut sub numele de dublă impunere.

1.2. Formele dublei impunerii

Dubla impunere trebuie să fie examinată prin prisma particularităţilor politicii fiscale şi a modalităţilor de impunere folosite de către diferite ţări.

Dubla impunere poate îmbrăca două forme:

a. dubla impunere economică – constă în impunerea, în cadrul unui stat, a aceluiaşi venit sau a aceleiaşi averi la doua sau mai multe impozite. Acastă formă a dublei impuneri poate fi întâlnită atât în cazul impozitelor directe, cât şi în cazul impozitelor indirecte

b. dubla impunere juridică internaţională – constă în impunerea a aceleiaşi materii impozabile, aparţinând aceluiaş contribuabil, pentru aceeaşi perioadă de timp, de două ori în state diferite. Aceasta poate aparea numai in cazul impozitelor directe, respective a impozitelor pe venit si a cello pe avere.

Dubla impunere juridică internaţională prin impozitarea repetată a veniturilor realizate, constituie un obstacol în dezvoltarea relaţiilor economice dintre state diminuând veniturile operatorilor internaţionali şi interesul acestora pentru efectuarea de investiţii în străinătate.