Evaluarea financiară și mixtă a întreprinderii

CAPITOLUL I

SCOPUL EVALUARII

Evaluarea companiilor constituie pentru multi finantisti un subiect de disputa si divergente. Metodele considerate de acestia ca fiind relevante, au fundamente teoretice si tehnici de aplicare dintre cele mai dificile. De asemenea, in momentul in care avem de evaluat o companie care nu este cotata, majoritatea acestor metode isi pierd pur si simplu aplicativitatea.

Exita insa multi finantisti si multe asociatii financiare care au avut o preocupare constanta in domeniul evaluarii companiilor, gasind si promovand metode din ce in ce mai eficiente.

Ultimele trenduri in privinta evaluarii companiei, se indreapta spre unele metode extrem de simple, cum ar fii metoda multiplilor ( multiplude active total, multiplu de capital propriu, multiplu de profit net; valorile acestor multipli depinzand de sectorul industrial, fiind calculate pe baza valorilor medii ale tranzactiilor istorice). Desigur, valorile astfel obtiunte sunt ajustate in functie de situatia rezultata in urma unui audit amanuntit al respectivei companii. Consider ca aceste metode sunt folosite in masura in care pot furniza unele date cu privire la intervalul de valori intre care poate varia valoarea companiei.

Evaluarea financiara a companiei ( prin actualizarea diferitelor fluxuri generate de catre acesta) este, dupa parerea mea, metoda prin care se poate obtine o estimare cat mai apropiata de realitate a valorii companiei. Aceasta metoda insa trebuie sa tina seama si de informatiile privind valoarea intreprinderii furnizate de evaluarea patrimoniala.

Din nefericire, piata de capital din Romania este inca intr-un stadium incipient de dezvoltare, iar datele continute de indicele bursier nu poate furniza o informatie stabile si continua, facand in consecinta neaplicabile multe dintre metodele clasice de evaluare (formele clasice ale CAPM, APT, etc ). De aceea cele mai multe metode clasice de evaluare a activelor ( cotate sau necotate ), nu isi gasesc aplicabilitate in Romania.

In ultima perioada, cercetarile in finante sunt indreptate tot mai mult in sensul introducerii a cat mai multor variabile in modelele clasice de evaluare. In acest sens , in cazul modelului CAPM, au fost realizate diverse ajustari asupra formulei de baza a acestuia, prin care au putut fi luate in considerare pe langa inegalitatea de impozitare a rentabilitatii ( in cazul in care este obtinuta prin cresterea cursului bursier sau prin incasarea de dividende), nelichiditatea activelor tranzactionate – extrem de folosirea in cazul Romaniei, si expectatiile eterogene ale investitorilor. De asemenea si coeficientul beta a suferit unele ajustari, deoarece s-a constatat ca valorile calculate pe baza datelor istorice sufera abateri semnificative in perioadele urmatoare. In acelasi sens, metoda aditiva de calclul a ratei de actualizare, a fost dezvoltata de comunitatea financiara mondiala si a rezultat o metoda extreme de eficienta de calcul a ratei de actualizare pentru companiile necotate, metoda Buildup.

In consecinta prezentarea tuturor acestor modele este principalul tel al acestei lucrari, scopul final fiind acela de a le identifica pe cele ce pot fi aplicate in mediul economic romanesc.

Aplicarea tuturor metodelor de evaluare prezentate in prima parte este destul de dificila, in principal din cauza informatiilor insuficiente pe care le-am avut la dispozitie. Primii pasi vor fi aceeia prin care sa se evalueze clar punctual de plecare pentru previziune. In acest scop se vor realize o serie de ajustari la cursul de schimb in scopul eliminarii efectelor negative ale ratei de inflatie.

Moneda in care a fost realizata retratarea si in care se face previziunea este leul romanesc.

Scopul principal al evaluarii pe care o voi realiza in continuare este acela de a compara valoarea pe care o are compania pe piata cu aceea ce va rezulta prin aplicarea metodelor de evaluare prezentate in prima parte