Evoluția investițiilor străine directe după 1990 în România

Introducere

Forţa necesară pentru accelerarea procesului de transformare în economia de piaţă concurenţial-funcţională,dar si pentru aderarea la Uniunea Europeană rezidă în disponibilul de capital.

Statele membre ale Uniunii Europene,interesate de procesul de atragere a fostelor state socialiste la sistemul economiei de piaţă,au demarat o serie de programe de sprijin comunitar pentru statele ce urmează să devină membre ale Uniunii Europene.Sprijinul acordat a vizat consolidarea democraţiei,finalizarea tranziţiei la economia de piaţă,creearea unor economii competitive.

Investiţiile străine directe constituie,prin formă si conţinut economic,o formă a relaţiilor economice de cooperare internaţională.În aceste condiţii ,apar o serie de interese comune atât pentru ţările aflate în tranziţie cât şi pentru statele dezvoltate ,în ceea ce priveşte investiţiile străine.De asemenea,apar anumite divergenţe de interese chiar în planul intern al economiilor naţionale ale statelor dezvoltate exportatoare de investiţii străine directe,între orientările spre exterior ale investitorilor potenţiali şi interesele generale ale guvernelor naţionale ale statelor de origine ale acestora.

În condiţiile lipsei de capital autohton,corelate cu existenţa unor disponibilităţi considerabile de capital în ţările dezvoltate ,soluţia investiţiilor externe în ţări foste comuniste,devine absolut necesară.Pentru ţările în tranziţie esenţială este atingerea şi orientarea corespunzătoare a noilor investiţii private spre ţeluri majore: relansarea economică,creearea economiei de piaţă şi asigurarea bunei funcţionări a acesteia ,impulsionarea procesului de creare de noi întreprinderi private,menţinerea unui control deplin asupra economiei naţionale,în scopul asigurării independenţei economice şi politice.

1.Investiţiile străine directe – conceptualizare

Nevoia de capital şi de investiţii se ridică la un nivel mult peste posibilităţile economice actuale interne ale statelor membre dezvoltate,ceea ce impune ca o condiţie obiectivă atragerea de fonduri din diferite surse : fonduri nerambursabile acordate de organisme şi programe internaţionale şi europene,fonduri structurale ,credite externe,investiţii străine.

Investiţiile străine cunosc următoarele forme :

• Investiţii străine de portofoliu – presupun cumpărarea de valori de pe pieţele internaţionale de capital,şi nu vizează participarea la administrarea firmelor emitente,ci obţinerea de câştig din dividende sau prin activităţi speculative (diferenţe favorabile între preţul de vânzare si cel de cumpărare ) ;

• Investiţii străine directe-reprezintă cheltuieli efectuate pentru achiziţionarea sau crearea de unităţi economice,modernizarea si extinderea celor existente,cu scopul de a obţine venituri viitoare de către investitorii străini.

În ceea ce priveşte investiţiile străine directe,acestea reprezintă relaţii internaţionale de durată,între o entitate nerezidentă,de regulă,implică realizarea de către investitori a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit.

1.1. Elementele ce deosebesc investiţiile străine directe de investiţiile străine de portofoliu sunt următoarele :

- În cazul investiţiilor străine directe investitorul cumpăra puterea de a exercita controlul asupra managementului investiţiei,ceea ce implică abilităţi manageriale,tehnici sau cunoştinţe de marketing.Investiţiile străine de portofoliu la controlul unităţii în care s-a realizat investiţia,ci numai obţinerea de profit prin achiziţionarea de acţiuni;

- Investiţiile străine de portofoliu sunt realizate în deosebi de persoane fizice sau instituţii şi nu de persoane fizice sau companii,aşa cum se întâmplă în cazul investiţiilor străine directe ;

- Investiţiile străine de portofoliu presupun obţinerea de profituri pe termen scurt,în timp ce investiţiile străine directe au în vedere venituri obţinute pe termen mediu sau lung.

1.2. Tipuri de investiţii străine directe:

În raport cu capitalul investit,întreprinderile clasificate ca investiţii străine directe sunt de următoarele tipuri :

- Întreprindere investiţie străină directă de gradul I,în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10 %,din capitalul social subscris sau din voturi într-o întreprindere rezidentă.

- Întreprinderi investiţie străină directă de gradul II,care sunt filiale sau asociate ale întreprinderilor investitoare străine directe de gradul I.

Filialele sunt companiile rezidente în care întreprinderile clasificate ca investiţie străină directă de gradul I,deţin cel puţin 50% din capitalul social subscris iar asociatele sunt companiile rezidente în care întreprinderile investiţie străină directă de gradul I deţin între 10 şi 50% din capitalul social subscris.