Factorii de Influență a Presiunii Fiscale

Cap. 1 Semnificaţia termenului de fiscalitate

Apariţia şi consacrarea noţiunii de fiscalitate,pânǎ la accepţiunea sa actualǎ, se înscrie organic în evoluţia societăţii omeneşti, fiind legată indisolubil de crearea şi funcţionarea statului,de la formele incipiente pânǎ la instituţiile de tip statal moderne, cu funcţii şi sarcini multiple si complexe.

In contextul conturǎrii sale ca fenomen socio-economic, tipic organizǎrii de tip statal a societǎţii omeneşti, noţiunea de fiscalitate a vizat derularea proceselor de prelevare obligatorie de resurse bǎneşti la dispoziţia statului, în corelaţie cu cele de alocare/utilizare a acestor resurse pentru satisfacerea nevoilor considerate a avea caracter public,implicând raporturi economice în formǎ bǎneascǎ între stat şi supuşii sǎi.Este însă de admis cǎ, în concordanţǎ cu înţelesul atribuit iniţial fiscului accepţiunea datǎ cel mai adesea conceptului de fiscalitate s-a grefat, mai ales, pe semnificaţia proceselor de prelevare a unor pǎrţi din veniturile sau averile persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului.Aceastǎ abordare nu face trimiteri explicite şi la procesele de alocare/utilizare a resurselor respective, concretizate prin finanţarea de cheltuieli publice pe seama cǎrora se oferǎ gratuit unitǎţi publice în beneficial societǎţii, respectiv al cetǎţenilor, organizaţiilor , întreprinderilor deşi ele constituie elementul indispensabil manifestǎrii fiscalitǎţii.

Pe de altǎ parte, este de remarcat cǎ realizarea proceselor economico-financiare ‘vizate prin noţiunea de fiscalitate avea nevoie, cu deosebire în lumea modernǎ(a statului de drept)’ de crearea unui cadru juridic reglementativ specific relaţiilor dintre stat şi supuşii sǎi, care a marcat profund accepţiunile date acestui concept.

În consecinţǎ, conceptul de fiscalitate poate fi şi trebuie abordat, nu numai din punct de vedere juridic, ci şi din punct de vedere economic.Or, în sens juridic, aceasta semnificǎ numai ansamblul reglementǎrilor privitoare la instituirea şi funcţionarea sistemului de prelevǎri sub forme ale impozitelor, taxelor şi contribuţiilor obligatorii la fondurile financiare administrate de cǎtre autoritǎţile publice.În aceastǎ accepţiune, literatura de specialitate trateazǎ fiscalitatea prin prisma cadrului legislativ referitor la impozitele şi taxele practicate, într-o ţarǎ sau alta, aceasta fiind definitǎ adesea ca ‘ansamblul reglementǎrilor privitoare la prelevǎrile obligatorii cǎtre stat’. Aceastǎ interpretare a fiscalitǎţii are rezonanţǎ în planul raporturilor juridice dintre stat şi contribuabili, dar nu reflectǎ semnificaţia sa economicǎ rezidǎ în redistribuirea veniturilor persoanelor fizice şi juridice pentru acoperirea nevoilor publice, inclusiv între membrii colectivitǎţilor organizate în forme cu caracter statal.

Spre deosebire, în sens economic, fiscalitatea semnificǎ un ansamblu de procese economice în formǎ bǎneascǎ de redistribuire obligatorie a PIB de la persoanele fizice şi juridice la dispoziţia statului pentru acoperirea nevoilor de consum cu caracter public, ce implicǎ intercondiţionarea dintre procurarea şi alocarea/cheltuirea resurselor respective.

Sub cel din urmǎ aspect, referirile la ‘politica fiscalǎ’ apar a fi mai adecvate esenţei proceselor desemnate, aceasta delimitând pentru sfera fiscalitǎţii douǎ domenii:al mobilizǎrii de resurse sub forme ale impozitelor şi taxelor, respective, al alocǎrii resurselor fiscale şi finanţarii consumurilor publice de bunuri şi servicii. Analiza fenomenului fiscalitǎţii, în contextual doctrinei financiare contemporane, trebuie sǎ ia în considerare ambele laturi ale aceluiaşi proces de redistribuire a PIB, iar aprecierile asupra proporţiilor şi implicaţiilor sale nu pot face abstracţie de necesitatea corelǎrii proceselor de mobilizare de resurse cu caracter fiscal cu cele de utilizare a acestora.Tratarea fiscalitaţii numai prin prisma prelevǎrilor obligatorii la fonduri publice, independent de destinaţia lor, devine nerelevantǎ şi nu poate fi integratǎ adecvat în modelele de dezvoltare economicǎ şi socialǎ.

Devine, astfel, evident faptul cǎ abordarea problematicii fiscalitǎţii, cu deosebire în lumea contemporanǎ, implicǎ cercetarea suportului ştiinţific al înfǎptuirii proceselor de procurare şi alocare/cheltuire a resurselor fiscale, inclusiv necesitatea fundamentǎrii ştiinţifice a deciziilor aferente derulǎrii acestora.