Formele și Rolul Impozitelor Directe în Condițiile României 2010

Domeniu: Finanțe

Conține 8 fișiere: doc, ppt

Pagini : 73 în total

Cuvinte : 20808

Mărime: 2.99MB (arhivat)

Publicat de: Jan Cojocariu

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Filip Gheorghe

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. Prelevarea sub forma impozitelor are titlu obligatoriu şi se realizează în mod silit. În această relaţie dintre stat şi persoanele fizice sau juridice, acţionează obligaţia de a plăti suma stabilită drept impozit fără a se cere consimţământul expres al plătitorului, iar în cazul în care acesta din urmă nu se conformează, statul poate aplica măsuri coercitive. Sub acest aspect, este de observat că ipostaza de forţă publică în care se află statul îi conferă acestuia dreptul de a executa silit încasarea impozitelor de la persoanele private, dacă acestea nu efectuează operaţiunile de plată în condiţiile prevăzute de lege. Acest drept este prevăzut prin legile de instituire a impozitelor, iar în virtutea forţei sale, statul îi poate constrânge pe supuşii săi să-şi îndeplinească şi această obligaţie.
2. Impozitele se prelevă la dispoziţia statului, fără o contraprestaţie directă din partea acestuia. Între prelevările sub formă de impozite şi acţiunile de finanţat cărora le sunt destinate nu se stabileşte, în principiu, o corespondenţă directă. În mod independent de destinaţia ce li se va da, impozitele se preiau de la persoanele fizice şi juridice fără ca statul să le ofere, în schimb şi în mod direct, bunuri, servicii, sau alte avantaje, în ideea de contraprestaţie. În mod indirect, însă, prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obţinerea de foloase din partea statului, dar acesta apare ca operaţiune separată, distinctă. Aşadar, cheltuirea resurselor mobilizate prin impozite presupune prestarea de către stat a unor servicii publice şi implicit, anumite avantaje în favoarea persoanelor fizice şi juridice, fără a urmări însă, existenţa unei corelaţii între mărimea prelevării ca impozit şi mărimea foloaselor ce revin contribuabililor, cu atât mai mult cu cât de serviciile statului beneficiază şi cei care nu sunt afectaţi de plata impozitelor.
3. Prelevarea sub forma impozitelor se efectuează cu titlu nerestituibil, exprimând, deci, transfer definitiv la dispoziţia statului, ceea ce înseamnă că sumele prelevate nu se mai restituie contribuabililor. Această trăsătură este, de altfel, imprimată categoriei generale a finanţelor, în accepţiunea sa restrictivă.
INTRODUCERE
CAPITOLUL I CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FORMELE IMPOZITELOR DIRECTE
1.1Conţinutul economic şi trăsăturile impozitului
1.2 Formele impozitelor directe
1.3Elementele tehnice ale principalelor forme de impozite directe
CAPITOLUL II ROLUL IMPOZITELOR DIRECTE PRIN PRISMA MODALITĂŢILOR DE APLICARE A ACESTORA ÎN CONDIŢIILE ROMÂNIEI
2.1 Rolul de resursă financiară
2.2Rolul de instrument de influenţare
CAPITOLUL III ANALIZA PRELEVĂRILOR LA BUGETELE PUBLICE SUB FORME ALE IMPOZITELOR DIRECTE PE EXEMPLUL FIRMEI: S.C. HELIOS MEDICAL&DENTAL
3.1 Analiza situaţiei generale a prelevărilor sub forme ale impozitelor în condiţiile firmei: S.C. HELIOS MEDICAL&DENTAL
3.2 Analiza prelevărilor sub forma impozitului pe profit în condiţiile firmei: S.C. HELIOS MEDICAL&DENTAL
3.3 Analiza prelevărilor sub forma impozitului pe salarii în condiţiile firmei: S.C. HELIOS MEDICAL&DENTAL
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din proiect

CAPITOLUL I: CONŢINUTUL ECONOMIC ŞI FORMELE IMPOZITELOR DIRECTE

1.1. Conţinutul economic şi trăsăturile impozitului

Impozitele constituie, prin proporţii, arie de manifestare şi vechime, forma principală a resurselor financiare publice. Ele au apărut încă din sclavagism, fiind considerate primul element de finanţe publice, în măsura în care statul a trecut la prelevarea, cu caracter obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispoziţia sa, în formă bănească.

După unii autori, însă, originea impozitelor moderne se găseşte în ajutoarele de tip feudal, bazate pe consimţământul vasalilor faţă de rege.

Gaston Jeze reţine că “impozitul este o prestaţie pecuniară pe cale de autoritate cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie în vederea acoperirii cheltuielilor publice”.

Într-o lucrare mai recentă, Lucien Mehl şi Pierre Beltrame definesc “impozitul ca o prestaţie pecuniară, pretinsă de autoritatea publică de la persoane fizice sau morale după capacităţile lor contributive şi fără contraprestaţie determină, în principal pentru acoperirea cheltuielilor publice, şi, în mod accesoriu cu scopuri intervenţioniste ale puterii publice.”

Alain Euzebi înţelege prin impozite “prelevări pecuniare pretinse persoanelor fizice şi morale pe cale de autoritate cu titlu definitiv şi fără contraprestaţie directă, în vederea acoperirii cheltuielilor publice şi intervenţiei economice şi sociale a puterilor publice.”

Ioan Talpoş consideră că impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispoziţia statului, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil a unei părţi din veniturile sau averea unei persoane fizice şi / sau juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice.”

Webster’s Encyclopedic Unabridget Dictionary of the English Language defineşte impozitul ca fiind “o sumă de bani cerută de guvern pentru întreţinerea sa sau pentru anumite facilităţi sau servicii percepută asupra venitului, proprietăţii, vânzării.

Din definiţiile de mai sus reiese că noţiunea de impozit semnifică, în primul rând, o obligaţie impusă de către stat supuşilor săi, constând în a se ceda acestuia părţi din veniturile sau averile lor, pentru acoperirea nevoilor sale de funcţionare, respectiv a cheltuielilor publice.

Conţinutul economic al impozitelor constă în procesele economice de redistribuire, mai ales, a PIB, de la posesorii veniturilor (averilor) către stat, în vederea acoperirii nevoilor publice. Cum economia de piaţă se bazează pe administrarea resurselor în cadrul proprietăţii private, procesele economice exprimate prin impozite sunt procese de repartiţie secundară, a veniturilor şi, în mai mică măsură, a averilor acumulate de persoanele fizice şi juridice.

Totodată prin prisma derulării acestor procese, impozitul exprimă o relaţie socială între persoanele fizice şi juridice, pe de o parte, şi stat, pe de altă parte. Impozitele ca şi celelalte contribuţii cu caracter obligatoriu (similare), antrenează modificări ale mărimii valorii aflate spre administrare la dispoziţia participanţilor la relaţiile respective: persoane fizice şi juridice, pe de o parte şi autorităţile publice, reprezentante ale colectivităţilor de tip statal, pe de altă parte.