Gestiunea riscurilor de credit și metode de prevenire în cadrul Băncii Românești

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR. RISCURI BANCARE

1.1. SISTEMUL BANCAR - DEFINITIE, COMPONENTE, EVOLUTIE

"Dupa unele pareri, aparitia bancilor ar coincide cu aparitia monedelor metalice de multiple proveniente si valori care trebuiau schimbate intre ele de catre persoane « specializate », cunoscatoare." 1

Primele institutii bancare in acceptia moderna au aparut in secolul al XVI-lea la Venetia, Genova, Amsterdam etc. In aparitia lor, traditia si literatura de specialitate acorda un loc important zarafului, pretuitor al monedelor si intermediar al circulatiei monetare.

In mainile zarafilor se concentrau disponibilitatile monetare ale negustorilor, evitandu-se astfel riscurile determinate de pastrarea valorilor. Cu timpul, din sumele primite spre pastrare, zarafii au inceput sa acorde credite, transformandu-se treptat in bancheri. Astfel se inlatura un alt aspect negativ al detinerii de monede, si anume faptul ca pastrarea in sine nu aducea nici un profit.In acest mod se creaza conditiile unei redistribuiri a capitalurilor din ce in ce mai ample, pe masura evolutiei istorice.

’’Banca reprezinta institutia financiara care mobilizeaza mijloacele banesti disponibile in economie, finanteaza, prin imprumuturi, persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza decontarile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte tari, avnd ca obiectiv esential realizarea de profit.’’2

In ceea ce priveste aparitia sistemului bancar, exista doua opinii.Prima identifica aparitia sistemului bancar cu schimburile efectuate de catre primii bancheri, respectiv a doua opinie considera ca punctul de pornire al sistemului bancar il constituie asocierea unui anumit numar de persoane care acordau, pe baza unor disponibilitati banesti, imprumuturi celor care le solicitau.

Aparitia bancilor moderne este legata de dezvoltarea schimburilor comerciale si acumularea de capital monetar, ca expresie a dezvoltarii productiei si a expansiunii generale a economiei. Totodata, bancile s-au afirmat esential ca institutii monetare, ca intermediari monetari, a caror caracteristica principala este posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insele, care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetare.

1 Ilie Mihai, Tehnica si managementul operatiunilor bancare, 2003, pag. 20

2 GH.Manolescu, A.Sarbea Diaconescu, Managementul bancar, pag.11

Pana in secolul al IX lea sistemul bancar s-a structurat pe trei domenii specifice : 1

- Banci de emisiune, care detineau monopolul emiterii de bancnote nationale

- Banci comerciale, care actionau ca institutii de intermediere financiara

- Institutii financiare specifice, precum cooperativele de credite, case de economii.

Incepand cu mijlocul anilor ‘70, sistemul bancar s-a confruntat cu o serie de transformari rapide, in ciuda caracterului sau conservator la schimbare.Aceste transformari au fost generate si conforme cu mutatiile din domeniul economic, la nivelul sistemului bancar dezvoltandu-se concurenta intre banci, dar si servicii financiare noi, complexe.

In cadrul sistemului bancar s-au inclus in timp si intermediarii nemonetari care au ca functii principale, colectarea de economii si acordarea de credite pe termen mijlociu si lung direct catre beneficiar (pentru investitii, comert exterior etc.).

Specializarea a fost o tendinta care s-a manifestat o intreaga epoca si, desi in descrestere, continua sa caracterizeze lumea bancilor. Bancile specializate desprinse din bancile comerciale includ o sfera larga de institutii de credit, cu diferentieri de la o tara la alta. Separarea si independenta bancilor specializate reprezinta si momentul delimitarii sferei de competenta si activitate a bancilor de depozit (comerciale).

Primele dovezi ale desfasurari unei activitati bancare pe teritoriul Romaniei au fost descoperite intre anii 1786-1855, reprezentand placi de piatra, gasite intr-o zona de mine aurifere. Aceste mine datau din perioada Daciei Traiane si contin detalii referitoare la contractul privind infiintarea unei institutii bancare. Clauzele principale se refereau la faptul ca bancile acordau imprumut in numerar si percepeau dobanzi. In epoca moderna, primele incercari de creare a unei banci au avut loc la inceputul secolului al XIX-lea.

Inca din 1861, a fost ridicata problema crearii unei banci nationale de Ion C. Bratianu, care, in discursul sau rostit in Camera in ziua de 10 ianuarie, a afirmat ca : "atata timp cat nu vom avea o banca nationala nu vor dispare crizele financiare din tara ".

Cuvantarea din 10 ianuarie 1861 a lui I.C. Bratianu nu a ramas fara ecou. In februarie 1861, Manolachi Costachi Epureanu, presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de finante, a publicat in Monotorul Oficial, un proiect de lege pentrtu infiintarea unei banci de scont si circulatie, cu un capital de 12 milioane lei vechi din care 3 milioane sa fie subscris de stat, iar restul de 9 milioane de catre particulari. Proiectul nu a fost votat, deoarece intre timp, Guvernul Manolachi Costachi a demisionat.

1 idem, pag.12

In 1864 a fost fondata Casa de Depuneri si Consemnatiuni. Aceasta institutie, a avut un rol foarte important pana la crearea Bancii Nationale a Romaniei in 1880, intrucat a fost principala banca de emisiune pe teritorilul Principatelor Unite