Institutii ale Uniunii Europene - Atributii financiare

Imagine preview
(7/10)

Acest proiect trateaza Institutii ale Uniunii Europene - Atributii financiare.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 27 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Finante

Cuprins

CAPITOLUL I: INSTITUȚII FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE 2
1.1. Parlamentul European 2
1.2. Consiliul Uniunii Europene 4
1.3. Comisia Europeană 6
1.4. Curtea de Justiție a Uniunii Europene 8
1.5. Ombudsmanul 9
CAPITOLUL II: INSTITUȚII SPECIALE ALE UNIUNII EUROPENE 11
2.1. Curtea Europeană de Conturi 12
2.2. Banca Centrală Europeană 14
2.3. Banca Europeană de Investiții 16
2.4. Fondul European de Investiții 18
CAPITOLUL III: ORGANISME CONSULTATIVE ALE UNIUNII EUROPENE 22
3.1. Comitetul Economic şi Social European 22
3.2. Comitetul Regiunilor 23
CONCLUZII 24
BIBLIOGRAFIE 27

Extras din document

CAPITOLUL I

INSTITUȚII FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE

1.1. Parlamentul European

Parlamentul European de astăzi s-a format ca rezultat al fuziunii Adunărilor Parlamentare ale CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului), CEE și CEEA ca urmare a Convenției din 25 martie 1957. Inițial această instituție a fost denumită Adunarea Unică, urmând ca după Rezoluția din anul 1958 această să poarte denumirea de Adunarea parlamentară europeană. Denumirea actuală s-a stabilit în urma Rezoluției din anul 1962, această instituție purtând numele de Parlamentul European. În ceea ce privește numărul parlamentarilor europeni, acestia au crescut în urma celor 5 extinderi, de la 78 de parlamentari în 1951, la 732 în 2004 și la 785 la 1 ianuarie 2007. Înițial prin Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997) s-a stabilit ca numărul maxim de mebrii să fie de 700, însă acesta a fost ulterior majorat prin Tratatul de la Nisa ( 26 februarie 2001), în prezent ajungându-se la 766 de europarlamentari. "Aranjarea" membrilor în sală se face nu în funcție de naționalitate ci în funcție de culoarea politică. La sfârșitul anului 2008, în cadrul Parlamentului European se regăseau pe lângă 31 de membrii independeți și membrii ale altor 7 grupuri politice europene. În ianuarie 2009 numărul persoanelor independente ajungea la 26, în 2010 la 28, în 2011 și 2012 la 29 urmând ca în 2013 și 2014 să se revină la numărul de deputați din 2008, adică 31. Membrii Parlamentului European sunt considerați a fi "reprezentanții popoarelor" din statele membre reunite în Comunitate. Cu toate acestea primele alegeri ale parlamentarilor au fost abia in 1979 pe 7 iunie, aceste alegeri repetându-se cu o periodicitate de 5 ani, dar nerespectând niște regului comune ci regulile fiecărui stat în parte. La alegerile realizate în anul 2004, au fost incluși și parlamentarii din cele 10 țări ce au devenit membre la începutul anului, în 2007 realizându-se alegeri și în România și Bulgaria.

Principalele funcții pe care le îndeplinește Parlamentul European sunt:

1. Împreună cu Consiliul UE, deține puterea legislativă: orice lege comunitară este nulă fără consultarea Parlamentului.

2. Împreună cu Consiliul UE, realizează procesul bugetar: anual, în luna decembrie se votază bugetul Uniunii, acesta devenind definitiv abia după ce este semnat de către președintele Parlamentului European (există și posibilitatea respingerii acestuia).

3. Controlul (politic) democratic asupra executivului (Comisia Europeană) și asupra întregii activități instituționale comunitare.

În ceea ce privește organele de conducere ale Parlamentului acestea sunt:

• Președintele Parlamentului, acesta reprezentând instituția în exterior și este ales pentru 2 ani și jumătate (Martin Schulz în 2015).

• Biroul, ce reprezintă organul de reglementare al Parlamentului, acesta fiind frmat dintr-un președinte, 14 vicepreședinți și 5 chestori ce au responsabilități financiare și administrative. Aceștia sunt aleși dintre parlamentari pe o perioadă de 2 ani și jumătate. I-au decizii în probleme administrative, de organizare și personal. Doar în cazul egalității de voturi poate vota și președintele, chestorii neavând posibilitatea de a vota.

• Conferința Președinților de delegație, ce este formată din președintele Parlamentului i președinții grupurilor politice. Acest organ politic are în vedere pregătirea calendarului și ordinii de zi, totodată fixând și competențele comisiilor parlamentare.

• Conferința președinților de comisie este organul politic al Parlamentului ce se ocupă cu asigurarea unei bune cooperări între comisiile parlamentare.

În cadrul organizării activităților sale, Parlamentul European dispune de un Secretariat General, ce este condus de un secretar general, având în subordine aproximativ 3.500 de funcționari.

Reuniunile în ceea ce privește sesiunile plenare lunare se realizează la Strasburg, reuniunile săptămânale ale comisiilor și sesiunilor adiționale se realizează la Burxelles, iar birourile administrative sunt amplasate la Luxemurg. În fiecare an, 12 sesiuni plenare au loc la Strasburg și 6 sesiuni au loc la Bruxelles. Explicația în ceea ce privește cele 3 sedii ale Parlamentului European este de natură istorică: CECO în 1952 și-a stabilit sediul la Luxemburg, CEE și CEEA, în 1958 a avut sediul la Bruxelles, iar Strasburg este simbolul reconcilierii franco-germane.

1.2. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene este principalul organism de decizie al Uniunii Europene, această putere fiindui oferită de tratatele europene ce îl sustin.

Consiliul are în componența sa câte un reprezentant guvernamental al fiecarui stat membru (membru al guvernului- ministru ori secretar de stat), care are puterea să angajeze prin semnătura sa respunderea guvernului statului ce-l reprezintă. În anumite cazuri excepționale, reprezentarea se poate face prin intermediul unui funcționar cu rang înalt.

Fisiere in arhiva (1):

  • Institutii ale Uniunii Europene - Atributii financiare.doc

Bibliografie

CAPITOLUL I: INSTITUȚII FUNDAMENTALE ALE UNIUNII EUROPENE 2
1.1. Parlamentul European 2
1.2. Consiliul Uniunii Europene 4
1.3. Comisia Europeană 6
1.4. Curtea de Justiție a Uniunii Europene 8
1.5. Ombudsmanul 9
CAPITOLUL II: INSTITUȚII SPECIALE ALE UNIUNII EUROPENE 11
2.1. Curtea Europeană de Conturi 12
2.2. Banca Centrală Europeană 14
2.3. Banca Europeană de Investiții 16
2.4. Fondul European de Investiții 18
CAPITOLUL III: ORGANISME CONSULTATIVE ALE UNIUNII EUROPENE 22
3.1. Comitetul Economic şi Social European 22
3.2. Comitetul Regiunilor 23
CONCLUZII 24
BIBLIOGRAFIE 27

Alte informatii

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI MASTER: FINANȚE- ASIGURĂRI