Leasing - metodă de finanțare

1. Istoric leasing

Leasing: ca notiune si raspandirea lui ca forma de finantare dateaza din anii '50, insa baza economica s-a format mai deveme, in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Fara sa aprofundam evolutia tipurilor de leasing, pentru intelegerea planului structurii economice si problematica juridica a leasingului, este de ajuns sa privim in urma pana la punctul in care industrialul a ajuns la o recunoastere a faptului ca in procesul de valorificare a produselor nu este necesar transferul imediat al dreptului de proprietate si echivalare integrala a contravalorii acestuia in momentul incheierii contractului.

Un astfel de moment istoric economic a fost in 1877, cand Bell Telephone Company din SUA a oferit posibilitatea folosirii aparatelor telefonice din productie proprie contra unui cost de folosinta fara achitarea totala a contravalorii produsului.

Schimbarea radicala insa a adus-o structura economica de dupa al II lea Razboi Mondial, in SUA, dupa 1950, iar un deceniu mai tarziu si in tarile Europei Occidentale, dupa revitalizarea economiei acestora. In SUA oamenii de afaceri au realizat pentru prima data ca investitiile decapitalizate se pot realiza nu numai prin finantarea clasica bancara. A aparut atunci pe piata mijloacelor de productie acel finantator care s-a autoasigurat astfel incat, s-a prezentat in calitate de cumparator al obiectului fata de furnizor si, pastrandu-si dreptul de proprietate asupra bunului, l-a dat in folosinta intreprinzatorului.

Astfel, pe de-o parte s-a nascut un contract de vanzare-cumparare intre producator si locator (firma de leasing), pe baza caruia locatorul a achizitionat de la producator bunul specificat de utilizator, iar pe de alta parte a luat fiinta un contract specific de chirie, in baza caruia utilizatorul in schimbul unei rate de leasing (redeventa) a dobandit dreptul de folosinta asupra obiectului, locatorul pastrandu-si dreptul de proprietate asupra obiectului, incasand rata de leasing.

Pe langa aceasta forma, deja clasica, a leasing-ului s-au dezvoltat si alte forme de leasing, fiecare cu un rol comun: finantatorul este proprietarul obiectului iar utilizatorul pe intreaga durata a contractului detine numai dreptul de folosinta.

2. Leasing

Cuvantul „leasing” vine din limba engleza, de la substantivul ”leasing” si verbul „to lease” care s-ar traduce, intr-o prima acceptiune , prin „a inchiria”. Dezvoltarea din ultimele decenii a acestui produs a confirmat insa o forma specifica de finantare, a carei denumire s-a departat de intelegerea initiala, reprezentata azi mai bine de verbele”to rent” sau „to hire”.

Ca si in cazul chiriei, in prim planul operatiei economice sta utilizarea obiectelor inchiriate si nu proprietatea asupra acestora, astfel incat utilizatorul (cel care „primeste” finantarea in leasing) dobandeste dreptul de folosinta asupra obiectelor care raman insa in proprietatea locatorului (cel care „ofera” finantarea in leasing).

Leasing-ul este o metoda buna de finantare in principal datorita operativitatii cu care poate satisface necesitatile financiare ale agentilor economici si persoanelor fizice deopotriva. Printr-o operatiune de leasing pot fi evitate procedurile complicate ale contractarii unor credite bancare, proceduri ce uneori presupun imobilizarea unor elemente ale patrimoniului societatii sau celui privat, pentru constituirea de garantii.

Leasing-ul presupune existenta unui furnizor, a societatii finantatoare (societatea de leasing) si a unui utilizator. In esenta operatiunea de finantare prin leasing presupune ca societatea de leasing cumpara de la furnizor bunul solicitat de catre utilizator si cedeaza folosinta acestuia din urma pentru o anumita perioada de timp in schimbul unei redevente lunare.

In Romania operatia de leasing este definita si tratata in conformitate cu prevederile Ordonantei 57/1997, amendate si adaugite prin diferitele acte de-a lungul timpului. La data publicarii acestui document, ultimul act normativ emis este OG 51 din 1997 republicata in Monitorul Oficial nr 9 din 12 ianuarie 2000.

In conformitate cu prevederile legale, leasing-ul ca operatie economica este definit astfel:”….operatiunilor de leasing prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilate parti, denumita utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.”

Leasing-ul presupune existenta a trei terte persoane: furnizorul, societatea finantatoare (de leasing) si utilizatorul (beneficiarul finantarii). Societatea de leasing cumpara de la furnizor bunul solicitat de utilizator si il cedeaza acestuia din urma pe o anumita perioada de timp contra unor redevente lunare. Aceasta reprezinta in esenta operatiunea de finantare prin leasing. Pentru utilizator, aceasta operatiune ii va aduce si alte avantaje cum ar fi:

1.Ii permite realizarea de investitii atunci cand nu dispune de lichiditatile necesare. Si cum investitiile contribuie de cele mai multe ori la sporirea cifrei de afaceri, surplusul de venit obtinut poate acoperi redeventele lunare.

2.Ii permite sa-si foloseasca fondurile pentru sporirea capitalului de lucru (a activelor circulante), care aduc bani.

3.Ii permite sa fie in pas cu noua tehnologie prin aceea ca la sfarsitul contractului de leasing poate returna bunul societatii finantatoare si sa inchirieze altui ale carui caracteristici tehnice sporite ii pot oferi o eficienta mai mare in exploatare.

4.Ii permite sa beneficieze de amanarea platii taxelor vamale pana la sfarsitul contractului pentru bunurile aduse din import. Plata taxelor vamale se va face doar la 20% din valoarea bunului.

5.Ii permite sa beneficieze de facilitatile fiscale: intreaga valoare a ratei de leasing este deductibila fiscal pentru IMM.

Leasing-ul s-a conturat mult mai clar ca realitate economica decat o entitate juridica. Daca pentru agentii economici leasing-ul poate fi considerat drept mijloc de deconcentrare, prin micsorarea riscurilor pentru cei chemati sa-i descifreze esenta juridica el pare o problema insolubila.

Succesul economic deosebit al acestei noi operatiuni a impus leasing-ul in atentia tuturor. Leasing-ul este la acest moment pe plan international, unul dintre cele mai raspandite mijloace de realizare a finantarilor.