Modalități de Înfăptuire a Funcției de Reglare în Economie și Efectele Sale

CAPITOLUL 1. FINANŢELE- NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1 Conţinutul economic al finanţelor publice

Statul are nevoie de importante fonduri băneşti pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale şi pentru satisfacerea altor nevoi generale ale societăţii. Mobilizarea resurselor băneşti la dispoziţia statului are loc pe seama produsului intern brut prin transfer de resurse şi, implicit de putere de cumpărare, de la persoane fizice şi/sau persoane juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat centrale şi/sau locale.

Relaţiile care apar între membrii societăţii, în legatură cu satisfacerea nevoilor colective ale acesteia sunt relaţii sociale de natură economică exprimate în formă bănească. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de relaţii financiare, sau, pe scurt, finanţe.

Pentru ca relaţiile băneşti sa fie relaţii financiare(finanţe) trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiţii, astfel:

- în primul rând, să exprime un transfer de valoare, în formă bănească, de la persoane juridice şi/sau fizice la fondurile băneşti ale statului sau de la aceste fonduri către persoanele juridice şi fizice beneficiare.(vezi Anexa 1)

- în al doilea rând, transferul de valoare să se efectueze, de regulă, fără contraprestaţie directă, imediată sau individualizată. Nici un agent economic şi nici o persoana fizică care a vărsat la bugetul public o sumă de bani cu titlu de impozit nu are dreptul să solicite rambursarea acesteia sau nu dobândeşte un drept de creanţă asupra statului prin acesta.

- în al treilea rând, transferul de resurse să aibă, în principiu, caracter nerambursabil.

Excepţii:

- când persoanele fizice şi/sau juridice subscriu la împrumuturile contractate de stat pe piaţa internă;

- când din fondurile financiare publice se fac transferuri, în condiţiile de rambursabilitate către agenţii economici şi persoanele fizice etc.

- în al patrulea rând, transferul de valoare trebuie să aibă ca scop satisfacerea unor nevoi generale ale societăţii, şi nu a unor nevoi individuale, personale sau ale unui grup restrâns de persoane.

Economiştii consideră finanţele ca reprezentând:

• fonduri băneşti la dispoziţia statului;

• bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;

• totalitatea resurselor şi a sarcinilor care se referă la activitatea instituţiilor publice, precum şi regulile şi principiile care determină regimul acestora;

• gospodăria statului şi a altor organizaţii politice, precum şi regulile şi principiile care stau la baza administrării bunurilor economice şi a banilor;

• mijloace de intervenţie a statului în economie;

• ansamblul activităţii desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv administrarea finanţelor publice şi politicile financiare moderne;

• relaţiile sociale, de natură economică, care apar în procesul constituirii fondurilor publice de resurse băneşti şi al repartizării acestora în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii.

Conceptul de funcţie semnifică menirea socială a categoriei respective. Această semnificaţie are în vedere capacitatea acelei categorii de a mijloci înfăptuirea unor procese economice ce nu se pot realiza în absenţa categoriei respective.

Manifestarea finanţelor în ansamblul lor, dar şi pe componente ale sferei de cuprindere a acestora, presupune îndeplinirea unor funcţii specifice, grefate pe îndeplinirea funcţiilor banilor. Îndeplinirea funcţiilor finanţelor la nivel macro şi microeconomic se întemeiază pe forma bănească a proceselor economice pe care le exprimă şi pe folosirea banilor.

Literatura noastră de specialitate reţine, cel mai adesea, ca funcţii atribuite finanţelor: funcţia de repartiţie şi funcţia de control, la care se adaugă şi o funcţie de reglare a economiei, fiecare dintre acestea mijlocind procese economice de repartiţie a PIB, exercitarea controlului financiar şi contracararea unor fenomene dereglatoare.

În alte abordări sunt luate în considerare anumite funcţii artibuite în mod expres unor componente a finanţelor (bugetul de stat), dar cu semnificaţii care se extind asupra finanţelor, în ansamblu. În acest sens, economiştii americani Richard Musgrave şi Peggy Musgrave menţionează trei funcţii ale finanţelor publice (bugetului de stat), şi anume:

1. Funcţia de distribuire a resurselor;

2. Funcţia de alocare (a resurselor);

3. Funcţia de stabilizare (reglare) a economiei.

1.2.Funcţia de reglare (stabilizare) a economiei

Fucţia de reglare (stabilizare) conturează manifestarea finanţelor în ipostaza de mijlocitor al exercitării unor infliuenţe asupra evoluţiei vieţii economice şi sociale şi mai ales a economiei în sensul dorit de către factorii de decizie pe plan financiar, în primul rând, de către autorităţile publice. Prin această funcţie, finanţele mijlocesc contracararea unor fenomene cu caracter destabilizator (recesiunea, criza, şomajul) care perturbă procesele economice şi sociale, respectiv stimularea evoluţiei pozitive a acestor procese.

Această funcţie are ca suport dezvoltarea teoriei moderne a finanţelor prin recunoaşterea impactului lor posibil stabilizator în economia de piaţă supusă acţiunii unor factori specifici, care dereglează mecanismele sale imperfecte. O asemenea funcţie exprimă capacitatea finanţelor de a mijloci reglarea diverselor procese economice şi sociale prin influenţa indirectă exercitată asupra derulării acestora sau uneori prin condiţionarea lor directă.