Percepția riscului și nevoia de gestionare a acestuia în cadrul întreprinderilor din România

1. Perceptia riscului

Dupa multe analize riscul reprezinta potentialitatea ca rezultatele in urma unei investitii sa fie diferite decat cele propuse anterior. Din aceasta definire, putem considera riscul ca un echivalent al variatiei rezultatelor posibil obtinute. In alte cuvinte riscul in afaceri poate fi atat amenintare cat si oportunitate, care aduce modificari la adresa proiectului, in ceea ce privesc obiectivele acestuia. Din pespectiva afacerilor, riscul este oarecum catalogat diferit de studiul riscului general, chiar unilateral. O afacere reprezinta risc in esenta cea mai pura, un risc legat de castig si recompensa.

Analiza si gestionare riscului desfasurate pentru mentinerea parametrilor performantei pe termen lung sunt catalogate ca si o prima etapa in desfasurarea unei afaceri constiente si responsabile, in mod continuu si sistematic, in ceea ce priveste expunerea la potentialii factorii daunatori. Este foarte important ca un intreprinzator sa fie capabil sa identifice potentialele pagube pe baza unor experiente acumulate de public sau pe baza unui istoric propriu. A sesiza o paguba dupa momentul producerii este neplacut mai ales din punctul de vedere al costurilor.

In momentul demarari unei activitatii de investire, fiecare individ isi pune problema cu privire la rezultatele capitalului investit, ceea ce este si firesc, fiind in acelas timp constient ca din diverse motive, cunoscute sau nu, sa aiba deficiente in atingerea scopului propus.

Specialistii considera pe baza „teoriei alegerii portofoliului investitional” ca intreprinzatorii nu investesc in toate cazurile intalnite doar pentru profit, ci si in alte scopuri. S-a demonstrat ca unii investitorii isi asuma un grad mare de risc, iar altii un grad mic creeand un echilibru si o stabilitate a portofoliului investitional.

H. Markowitza elaboreaza în studiile sale modelul de determinare a unui portofoliu eficient, axandu-se in special pe relaţia rentabilitate - risc. Legea de aur a acestei teorii se bazeaza pe fraza spusa de savant, devenită ulterior aforism: „Nu trebuie să punem toate ouăle într-un singur cos". Concluzia trasa din acest aforism este ca portofoliul trebuie sa fie diversificat, cu scopul diminuării riscului.

Toate organizatiile intalnesc in drumul lor riscuri practice si psihice, care pot fi de asa natura incat sa fie inafara controlului nostru, pe care practic, le putem ignora. Un rezultat al conducerii incorecte a factoriilor de risc in cadrul unei afacerii poate fi insuccesul, catalogat ca si o consecinta a faptelor investitorilor.

In cadul unei afaceri, un mod special de a analiza lucrurile este perfeceptia riscului din privinta publicului influentata in mod direct de catre emotii. Perceptia se bazeaza pe date observate si pe cunostinte dobandite in cadrul unui grup de persoane. In teorie exista patru imagini ale riscului, din punctul de vedere ale pubicului:

• Pericolul iminent - sau „Sabia lui Democles” unde perceptia publicului considera riscul ca si o amenintare, care poate determina un dezastru, fiind imprevizibila din punctul de vedere al momentului desfasurari. Un exemplu ar fi centralele nucleare care pot provoca catastrofe uriase in orice moment.

• Risc invizibil – sau „Cutia Pandorei” considerat o amentinare la sanatatea sau bunastarea publicului. Efectele acestui risc apar cu intarziere si nu am impact catastrofal, iar indivizii nu au acces direct la informartie, ei depind de sursele externe. Spre exemplu: aditivii sau legumele supuse ingineriei genetice.

• Raportul costuri- beneficii – sau „Balanta Atenei” cazul in care se face diferenta dintre ceea ce castiga individul si ceea ce pierde. Un exeplu clar ar fi jocurile de noroc.

• Risc voluntar- Risc de dragul riscului ori „Mitul lui Hercule” este un ris dorit si exploatat in mod activ. In cadrul acestui risc individul poate controla riscul, consecintele fiind accectabile, spre exemplu: sporturile extreme.