Piața capitalului în România - Bursa de Valori

PIAŢA CAPITALULUI

Piaţa de capital este acea componentă a pieţei financiare care caracterizează investiţiile în titluri financiare pe termen mediu şi termen lung, adică cu o durată mai mare de un an. Atunci când se vorbeşte despre piaţa de capital se urmăreşte a se caracteriza fluxurile investiţionale pe termen mediu şi lung.

Dezvoltarea pieţei de capital este rezultatul unor procese economice complete şi de asemenea influenţează la rândul său circulaţia capitalurilor şi nivelul de rentabilitate economică existent la un moment dat în economie.

Această piaţă are câteva caracteristici rezultate din modul ei de constituire şi funcţionare:

- este o piaţă reglementată, în sensul că există o serie de restricţii privind activitatea pe această piaţă;

- este o piaţă deschisă deoarece tranzacţiile care au un caracter public sunt efectuate de un număr mare de investitori;

- este o piaţă de negociere, urmărind asigurarea preţului de echilibru prin confruntarea cererii şi ofertei de titluri;

- este o piaţă cu intermediari financiari care să asigure desfăşurarea operaţiunilor specifice.

Obiectul pieţei de capital îl reprezintă titlurile (hârtiile) de valoare, în special sub formă de acţiuni şi obligaţiuni, care se numesc titluri mobiliare sau fiduciare.

O piaţă de capital bine dezvoltată nu poate exista decât într-o economie în care şi celelalte domenii se caracterizează printr-o activitate puternică. De aceea se spune că este în strânsă legatură cu piaţa bunurilor de consum, cu piaţa muncii şi cu cea monetară.

TIPOLOGIA PIEŢELOR DE CAPITAL

PIAŢA PRIMARĂ

Reprezintă pieţele pe care sunt lansate primele emisiuni de titluri de valori mobiliare pentru atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu şi lung, atât pe pieţele financiare naţionale cât şi internaţionale.

Pe piaţa primară, emitentul original obţine bani cash, iar cumpărătorii intră în posesia hârtiilor de valoare care nu existau anterior.

Emitentul trebuie să stabilească natura juridică a hărtiei de valoare emise în funcţie de necesităţile de finanţare şi de natura bilanţieră a sursei cu care doreşte să se finanţeze. De asemenea, trebuie să stabilească preţul de vănzare asumându-şi, de obicei, riscul rezultat din lipsa de atractivitate a finanţării.

Băncile de investiţii, societăţile de valori mobiliare sunt organizaţii specializate în plasamentul de hârtii de valoare pe piaţa primară şi oferă trei tipuri de servicii de bază: consultanţă, garanţii, distribuţie.

Organizaţiile financiare specialitzate, ca urmare a experienţei expertizei de care dispun, îşi pot asuma riscul operaţiunii financiare prin garantarea plasamentului, aşa-numita operaţiune de underwriting.

Garantarea plasamentului poate lua trei forme:

- angajament ferm;

- aranjament " stand- by ";

- " cel mai bun efort " de vanzare.

Cei mai mulţi emitenţi nu au capacitatea de a realiza direct distribuţia hârtiilor de valoare către publicul larg.

PIAŢA SECUNDARĂ

Reprezintă segmentul de piaţă pe care se tranzacţionează titluri de valori mobiliare emise şi puse în circulaţie pe piaţa primară.

Pe această piaţă pot să apară investitori instituţionali şi persoane fizice care vând şi cumpără titluri de credit şi care au garanţia că aceste titluri sunt negociabile, adică pot fi valorificate înainte de a aduce dobânzi şi dividente.

Piaţa secundară este caracterizată ca cel mai mobil segment al pieţei financiare, concentrând, de astfel, cea mai mare parte a tranzacţiilor de titluri şi eurotitluri, pentru care stabileşte cursul de piaţă.

Pe această piaţă a tuturor pieţelor, care asigură lichiditatea şi mobilitatea capitalurilor financiare disponibile, se asigură îndeosebi necesităţile de resurse pe termen lung.

Piaţa financiară echilibrează cele două obiective contradictorii urmărite de deţinători de titluri: creşterea rentabilităţii titlurilor şi diminuarea resurselor, redată de teoria financiară modernă privind pieţele financiare eficiente.