Piețe de capital - riscurile pe piețele financiare

RISCURILE PE PIEŢELE FINANCIARE

Realitatea ne-a dovedit în repetate rânduri că orice activitate umană se desfăşoară în condiţii de risc, aceste riscuri fiind mai mult sau mai puţin grave, mai mult sau mai puţin cunoscute, mai uşor sau mai greu de evitat. Insuficienta cunoaştere a riscurilor, evaluarea lor greşită, lipsa unei protecţii adecvate împotriva acestuia va afecta în mod direct rezultatul final al activităţii.

În afaceri, majoritatea deciziilor se iau în condiţii de risc şi incertitudine. De la investiţia în acţiunile unei firme cotată la bursă până la decizia de lansare a unui nou produs sau construcţia unui amplu proiect de infrastructură este necesară cunoaşterea riscului.

În ultimul deceniu a apărut şi s-a dezvoltat un sistem de analiză, menit să ajute managerii în procesul de luare a deciziilor, care a dus la consolidarea unei industrii a riscului.

În plan academic fundamentele teoretice care stau la baza acestei evoluţii au determinat formarea unei ramuri interdisciplinare denumită managementul riscului. Evoluţia recentă se datorează liberalizării schimburilor care a favorizat apariţia „satului global” care facilitează accesul la noi pieţe care implică riscuri noi şi mai ales dezvoltării tehnologice care înlesneşte măsurarea riscului. Dacă globalizarea a însemnat creşterea complexităţii riscurilor, revoluţia tehnologică a permis gestionarea mai eficientă a acestora.

1. Noţiuni conceptuale privind riscul

Există mai mulţi termeni care descriu, dintr-o perspectivă sau alta, o sferă mai largă în jurul conceptului de risc, fără a fi neapărat valabil consensul asupra diferenţelor de semnificaţie dintre ei: incertitudine, nedeterminare, ambiguitate.

Certitudinea absolută poate fi definită ca situaţia decizională în care evoluţia viitoare a evenimentelor, consecinţele unei decizii pot fi prevăzute cu exactitate, neexistând erori sau evenimente neaşteptate. În acest context, rezultatele oricărei acţiuni / decizii ar fi cunoscute cu exactitate, înaintea producerii / adoptării lor. Practic mecanismul decizional ar deveni un automatism, orice decizie, indiferent de importanţă şi complexitate ar deveni o chestiune de rutină.

Incertitudinea absolută este opusul noţiunii de certitudine absolută şi reprezintă situaţia în care decidentul nu poate anticipa evoluţiile propriilor sale acţiuni viitoare şi nici ale altora.

Nedeterminarea oferă o imagine cu privire la limitele principale ale determinării unui fenomen, caracterul obiectiv impredictibil al acestuia.

Ambiguitatea se referă la incapacitatea subiectului de a determina cu claritate semnificaţia situaţiilor în care urmează să acţioneze.

Atât certitudinea, cât şi incertitudinea sunt concepte fără corespondent în viaţa reală cu care ne confruntăm cu grade diferite de incertitudine sau risc fără a avea posibilitatea de a cunoaşte toate variabilele utilizate în luarea deciziilor. Adoptarea unei decizii în condiţii de incertitudine este caracterizată prin următoarele elemente: Decidentul nu este conştient de existenţa unei probleme; Decidentul dispune de informaţii necorespunzătoare cantitativ, calitativ, care nu au relevanţă; Incapacitatea de identificare a unei probleme/conjuncturi nefavorabile (a cauzelor şi componentelor, a relaţiilor dintre acestea) şi de scalare a lor în funcţie de gravitatea şi gradul de interdependenţă dintre ele;

Printre factorii care influenţează nivelul de incertitudine asociat condiţiilor de adoptare a unei decizii pot fi enumeraţi: Informaţie inadecvată şi nedisponibilă; Nedefinirea clară a problemei; Incapacitatea / imposibilitatea de identificare a tuturor alternativelor;

Caracterul anticipativ al procesului decizional şi gradul redus de predictibilitate al anumitor factori care afectează consecinţele unei decizii; Caracterul unic al unor evenimente, factori, conjuncturi decizionale; Calităţile personale ale decidentului.

În ce priveşte definiţia conceptului de risc sunt cunoscute un număr mare de abordări care folosesc diferite cuvinte cheie, aşa cum rezultă din exemplele prezentate mai jos: Finanţe – Ghid propus de – The Economist Books defineşte riscul drept pericolul de a înregistra o pierdere.

Pentru riscurile asumate, investitorii obţin un câştig. În general, cu cât riscul este mai mare, cu atât mai substanţiale vor fi câştigurile. Despre cei care se menţin pe linia de siguranţa (cumpărând numai obligaţiuni guvernamentale spre exemplu) se spune că au aversiune faţă de risc.

Paul Halpern, J. Fred Weston, Eugene F. Brigham definesc în lucrarea „Finanţe manageriale” riscul unui activ ca fiind variabilitatea probabila a rentabilităţii viitoare a activului.

Dicţionarul de economie autor Niţă Dobrotă, defineşte riscul ca fiind un eveniment sau proces nesigur si probabil, care poate cauza o paguba, o pierdere într-o activitate, operaţiune sau activitate economica.

Dicţionarul de Ergonomie avându-l drept autor pe Constantin Roşca, defineşte riscul ca fiind posibilitatea ca în derularea unei acţiuni sau activităţi să apară împrejurări mai puţin cunoscute sau necunoscute, având efecte nefavorabile asupra rezultatelor posibile (favorabile sau nefavorabile) şi cele preconizate într-o acţiune viitoare supusă influenţei unor factori întâmplători .

Dicţionarul explicativ al limbii române universal enciclopedic defineşte riscul ca fiind posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă; pericol posibil.

The investopedia dictionary defineşte riscul ca fiind posibilitatea ca investiţia actuală să nu realizeze rentabilitatea aşteptată. O. Renn în lucrarea sa „There decades of risk research. Accomplishments and new challanges” identifică 4 tipuri generale ale riscului:

1. Pericol iminent (Sabia lui Damocles) – riscul este considerat o ameninţare care poate lovi în orice moment. Exista un sentiment de nesiguranţă în rândul subiecţilor umani.

2. Cutia Pandorei – riscul este o ameninţare invizibilă la sănătatea şi bunăstarea oamenilor. Este un rău permanent.

3. Balanţa Atenei – riscul este perceput ca posibilitatea unei pierderi financiare ca urmare a deciziilor luate.