Plan de cercetare - necesitatea reformei sistemului de asigurări publice din România

Necesitatea reformei sistemului de asigurări publice din România

1) Domeniul şi problema de cercetat

Asigurările sociale sunt o formă de protecţie şi sprijin, organizată de societate, pentru cazul în care membri săi sunt în incapacitate temporară sau permanentă de a-şi câştiga prin muncă existenţa lor şi a familiilor sale.

Transformările ce au avut loc după decembrie 1989 au determinat declanşarea unui proces de democratizare şi de trecere la economia de piaţă. Ca urmare, s-a acordat o atenţie mai sporită protecţie sociale, asigurărilor sociale şi asistenţei sociale.

Datorită faptului ca trăim într-o epocă în care fiecare încearcă să obţină cât mai multe beneficii şi în care s-a redus rolul familiei în întreţinerea persoanelor cu vârsta înaintată ca urmare a trecerii de la familia extinsă (formată din 3 generaţii şi specifică societăţilor agrare) la familia nucleară (formată numai din părinţi şi copii) s-au afirmat, ca principală modalitate de protecţie a persoanelor vârstnice, regimurile publice de pensii. Acestea reprezintă componenta esenţiala a sistemelor de asigurări sociale de stat şi sunt completate de fondurile private de pensii.

Scopul final al asigurărilor sociale este dat de protecţia socială a asiguraţilor. Sistemele complexe de asigurări sociale ce sunt dezvoltate în aproape toate ţările din lume sunt diferite de la o ţară la alta, dar, în ansamblu, ele sunt marcate de aceleaşi trăsături caracteristice: depind de riscurile sociale ce apar în cursul vieţii unui om, sunt stabilite prin lege, acordă beneficii financiare şi prestaţii de asigurări sociale asiguraţilor care şi-au pierdut total sau parţial veniturile profesionale datorită bătrâneţii, invalidităţii, accidentelor, îmbolnăvirii, maternităţii sau decesului, dar obţinerea acestor prestaţii este condiţionată de plata contribuţiei.

În România, sistemul asigurărilor sociale de stat este realizat în mod practic prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Acesta este garantat de stat şi oferă cea mai largă posibilitate de obţinere a calităţii de asigurat şi de beneficiar de prestaţii de asigurări sociale, atât din punct de vedere a numărului de participanţi cât şi ca şi gama de beneficii.

Problema :

Într-o ţară în care sporul natural este negativ iar populaţia îmbătrânită reprezintă a doua grupă de vârstă ca mărime, sistemul de pensii este puternic afectat. Dacă adăugăm şi alţi factori precum migraţia forţei de muncă, şomajul ridicat în condiţiile în care este un puternic deficit de forţă de muncă şi mulţi alţii putem obţine imaginea României de astăzi.

Datorită faptului că sistemul de asigurări sociale publice se confruntă cu dificultăţi financiare şi ca mecanismele de finanţare a pensiilor devin din ce în ce mai ameninţate de pericolul blocării reforma sistemului de asigurări publice a încetat să mai reprezinte doar o opţiune şi a devenit o necesitate.

Pentru rezolvarea problemelor existente este promovată ideea de participare a populaţiei la formarea fondurilor private.

2) Referinţe bibliografice

1. Anghelache Constantin – “România 2007. Zestrea social – economică la aderare”, Editura Economică, Bucureşti, 2007

2. Aghergheloaei Ştefana - „Pensia publică - percepţie, limitări şi perspective în opţiunile privind cariera”,2006

3. Boloş Marcel - „Bugetul şi Trezoreria Publică. Note de curs”, Editura Universităţii Oradea, Oradea, 2007.

4. Boloş Marcel - “Bugetul şi contabilitatea comunitãţilor locale-între starea actualã şi posibilitãtile de modernizare”, Editura Economicã, Bucuresti, 2006.

5. Constituţia României modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003

6. Drehuţa E., Neamţu Gheorghe – „Bugetul public”, Editura Agora, Bacău, 1992.

7. Hotărâre nr. 258 din 22 februarie 2001 privind aprobarea Statutului Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale apărută în Monitorul Oficial nr.110 din 5 martie 2001