Cuprins
- I. Teoriile monetare – fundament teoretic al politicilor monetare.4
- 1.1. Teorii clasice asupra monedei.5
- 1.2. Teorii moderne asupra monedei.8
- 1.3. Abordarea monetară a inflaţiei.19
- 1.3.1. Evidenţe empirice.20
- 1.3.2. Explicaţia inflaţiei.20
- II. Politica monetară – pârghie a dezvoltării economice.23
- 2.1. Conceptul de politică monetară.23
- 2.2. Impactul politicii monetare.25
- 2.2.1. Evaluarea utilizării şi a efectelor politicii monetare.26
- 2.2.2. Eficacitatea politicii monetare.27
- 2.3. Orientarea şi controlul operaţiunilor monetare.29
- 2.4. Politica monetară şi interferenţa cu politica economică.33
- 2.5. Canalele de transmitere a politcii monetare.35
- 2.6. Limitele politicii monetare.42
- 2.7. Politica monetară înainte şi după aderarea la U.E.45
- III. Banca Centrală, instituţie vitală a economiei de piaţă .50
- 3.1. Istoricul băncilor centrale.50
- 3.2. Organizarea şi independenţa băncii centrale.51
- 3.2.1. Organizarea băncii centrale.51
- 3.2.2. Independenţa băncii centrale.53
- 3.2.2.1. Criterii de apreciere a independenţei băncii centrale.54
- 3.3. Funcţiile băncilor centrale.55
- 3.3.1. Funcţia de emisiune.55
- 3.3.2. Funcţia de creditare.56
- 3.3.3. Funcţia de bancă a statului.59
- 3.3.4. Funcţia de bancă a băncilor.60
- 3.3.5. Funcţia de centru valutar.61
- 3.3.6. Funcţia prudenţială şi de control.62
- 3.3.7. Funcţia economică.63
- 3.4. Operaţiunile Băncilor Centrale.63
- 3.4.1. Operaţiunile active.64
- 3.4.2. Operaţiunile pasive.64
- 3.5. Banca Naţională a României.65
- 3.5.1. Scurt istoric.65
- 3.5.2. Rolul şi funcţiile BNR.66
- 3.5.2.1. Rolul BNR.66
- 3.5.2.2. Funcţiile BNR.66
- IV. Instrumentele de politică monetară utilizate de BNR.68
- 4.1. Sistemul rezervelor minime obligatorii.69
- 4.2. Taxa oficială a scontului.78
- 4.3. Operaţiile la piaţa liberă (open market).83
- 4.4. Rata dobânzii de refinanţare.84
- 4.5. Limitarea creditului.86
- 4.6. Politica de rescontare şi politica de bază monetară.91
- 4.7. Politica de rată a dobânzii.92
- V. Inflaţia.96
- 5.1. Dezechilibrul monetar – consecinţă a inflaţiei.96
- 5.2. Cauzele inflaţiei.99
- 5.3. Efectele inflaţiei.99
- 5.4. Măsuri antiinflaţioniste.101
- VI. Studiu de caz – Strategia de ţintire a inflaţiei.102
- 6.1. Sinteza fenomenului inflaţionist.103
- 6.2. Evoluţia inflaţiei.108
- 6.3. Perspectivele inflaţiei.113
- 6.4. Concluzii.128
- Concluzii şi propuneri.129
Extras din proiect
Capitolul I. Teoriile monetare – fundament teoretic al politicilor monetare
Considerată un ansamblu de abordări alternative, teoria monetară contemporană acoperă un spectru larg de probleme, dintre care cele mai importante pentru obiectul său de studiu sunt:
- definirea banilor, delimitarea sferei şi a formelor sale de manifestare;
- determinarea rolului banilor în economie, a interdependenţei lor;
- valoarea banilor, modalităţi de măsurare şi fundamentare;
- oferta de bani şi mecanismele acesteia, agregatele monetare şi creaţia monetară;
- cererea de bani şi determinanţii săi economici;
- echilibrul şi dezechilibrul monetar;
- fundamentele politicilor monetare;
- căile de transmitere a impulsurilor monetare;
- comportamentele monetare ale subiectilor economici;
- convergenţa şi globalizarea monetară internaţională.
O problemă importantă a teoretizării monetare o reprezintă cererea de bani din economie, determinată de comportamentul subiecţilor economici şi, deci, de factorii care influenţează deciziile şi atitudinile acestora faţă de monedă.
Realizarea echilibrului monetar între oferta de bani şi cererea de bani reprezintă problema cea mai complexă a teoriei monetare, deoarece acest echilibru reprezintă un proces de ajustare continuă, în cadrul unor cicluri de codeterminare a variabilelor monetare şi economice, prin structuri complexe de tranzacţii monetare, financiare şi reale, interne şi externe.
Elementele definitorii ale teoriei monetare sunt:
- Statutul teoriei monetare
Determinată de problematica cu care se ocupă, teoria monetară are următoarea caracteristică: teorie a comportamentelor şi variaţiilor monetare, manifestată în cadrul gestiunii financiare la nivel micro, ea devine teorie a transferuruilor şi transformărilor monetare la nivel macro şi mondo economic.
- Relativitatea teoriei monetare
Teoria monetară se diferenţiază din punct de vedere al soluţionării şi punerii problemelor, relevându-şi relativitatea. Caracterul relativ al teoriei monetare se explică prin variabilitatea paradigmelor problematice şi explicative.
- Compoziţia metodologică a teoriei monetare
Teoria monetară se constituie de fapt ca un caleidoscop de teorii monetare, care s-au format în evoluţia istorică divergentă, concurentă sau complementară, prin agregarea unor atitudini metodologice, utilizând preferenţial una dintre metodele de cunoaştere, de teoretizare disponibile.
Din punct de vedere metodologic teoriile monetare fiind instrumente operaţionale, acestea servesc direct sau indirect politicilor monetare, economice.
- Potenţialul teoriei monetare
Caracteristicile teoriei monetare, relativitatea acesteia limitează gradul său de generalitate, astfel neexistând o teorie monetară omniscientă, unitară, atotcuprinzătoare, ci teorii monetare specifice, centrate şi orientate.
1.1. Teorii clasice asupra monedei
Din perspectiva abordării teoretice, teoriile monetare pot fi asociate unor concepţii clasice centrate pe valoarea monedei, delimitate prin conţinut şi abordare explicativă.
1. Teoria banilor ca instrument al schimbului (operaţional - convenţionalistă)
Conform acestei teorii moneda, banul era considerat un simplu instrument al schimbului. Adică banii nu sunt decât o modalitate pentru nevoia practică, oamenii convenind să dea şi să primească pentru fiecare marfă un echivalent.
2. Teoria metalistă a banilor
Teoria metalistă are la bază identificarea banilor cu diverse metale preţioase. Aceasta, atribuia proprietăţilor naturale ale acestor metale calitatea de bani, fără a avea în vedere că numai în anumite condiţii istorice metalele preţioase au îndeplinit rolul de bani. Principalii reprezentanţi au fost: Thomas Munn (Anglia) şi Jean Baptiste Colbert (Franţa).
3. Teoria nominalistă
Nominalismul, spre deosebire de teoria metalistă, neagă existenţa vreunei legături între bani şi metalele preţioase, susţinând că banii sunt simple semne convenţionale, că ei, neavând valoare intrinsecă, nu au nimic comun cu marfa.
În această concepţie, banii ar fi doar semne nominale prin care se dermină proporţiile în care se schimbă mărfurile, ei reducând funcţiile banilor la funcţiile de mijloc de circulaţie şi de mijloc de plată, iar funcţia de măsură a valorii o identifică cu aceea de etalon al preţurilor.
Semnele băneşti convertibile limitat sau neconvertibile în aur au fost introduse în toate ţările dezvoltate, acestea fiind şi mai puţin decât bancnotele, prin ele însele marfă. Procesul inflaţionist face ca semnele băneşti să piardă tot mai mult din puterea lor de cumpărare. Mai mult decât atât, se manifestă tendinţa de a separa unităţile băneşti de marfă, prin renunţarea la stabilirea pentru etalonul monetar a unui conţinut aur oficial, înlocuindu-l cu determinarea unui raport al monedei faţă de alte monede şi mai ales faţă de coşuri de monede.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politica Monetara si Instrumente de Politica Moneetara a BNR.doc