Politica rurală a Județului Suceava

INTRODUCERE

Conform Constituţiei, teritoriul Romaniei (de 238.391 km2 ) este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii Din punct de vedere istoric, exista 3 provincii tradiţionale: Valahia (formată din regiunile Oltenia, Muntenia şi Dobrogea), Moldova şi Transilvania (formată din regiunile Banat şi Transilvania).

Dezvoltarea regionala este un concept nou, ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si, nu in cele din urma, sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala, s-au infiintat 8 regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei.

Aceste regiuni de dezvoltare sunt corespondente nivelului NUTS-2 (Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică II*) de diviziuni al UE, dar fără a avea capacităţi administrative. Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziile regionale ale României create în 1998 şi sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională, nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale De asemenea, regiunile de dezvoltare coordonează proiecte infrastructurale regionale şi au devenit membre ale Comitetului Regiunilor când România a aderat la UE, în 2007.

Regiunile de dezvoltare ale României, numite după poziţia geografică în ţară, sunt:

- Regiunea Nord-Est (Moldova), cuprinde judeţele: Iaşi, Botoşani, Neamţ, Suceava, Bacău şi Vaslui ( 30.949 km²)

- Regiunea Vest (Apuseană) cuprinde judeţele: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş ( 32.034 km²)

- Regiunea Nord-Vest (Someşană) cuprinde judeţele: Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj ( 34.159 km²)

- Regiunea Centru (Mureşană) cuprinde judeţele: Alba, Sibiu, Mureş, Harghita, Covasna şi Braşov (34.100 km²)

- Regiunea Sud-Est (Dunărea de Jos) cuprinde judeţele: Tulcea, Vrancea, Galaţi, Brăila, Buzău şi Constanţa (35.770 km²)

- Regiunea Sud (Muntenia) cuprinde judeţele: Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman (34.450 km²)

- Regiunea Bucureşti-Ilfov cuprinde municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov (1.821 km²)

- Regiunea Sud-Vest (Oltenia) cuprinde judeţele: Mehedinţi, Gorj, Vâlcea, Olt şi Dolj (31.211 km²)

* nivelul I – 4,2 mil. locuitori;

nivelul II – 1,8 mil. locuitori;

nivelul III – 400 mii locuitori;

nivelul IV – nu este întotdeauna definit

nivelul V – 4000 locuitori

Regiunea de Dezvoltare Nord Est

Nord-Est-ul este o regiune de dezvoltare a României, care, la fel ca şi celelate regiuni ,nu are puteri administrative, funcţiile sale principale fiind coordonarea proiectelor de dezvoltare regională şi absorbţia fondurilor de la Uniunea Europeană.

Caracteristici demo-geografice

Regiunea acopera partea de Nord-Est al tarii si, conform traditiei, este o parte din vechea regiune istorica a Moldovei.

Geografic, regiunea se învecineaza la Nord cu Ucraina, la Sud cu judetele Galati si Vrancea (Regiunea Sud-Est), la Est cu Republica Moldova iar la Vest cu judetele Maramures si Bistrita- Nasaud (Regiunea Nord-Vest) si judetele Mures, Harghita si Covasna (Regiunea Centru).

Beneficiind de o bogata traditie istorica, culturala si spirituala, regiunea îmbina in mod armonios traditionalul cu modernul si trecutul cu prezentul, potentialul acesteia putând fi folosit pentru dezvoltarea infrastructurii, a zonelor rurale, a turismului si a resurselor umane.

Conţine şase judeţe ce fac parte din regiunea istorică Moldova: Iaşi, Botoşani, Neamţ, Suceava, Bacău, Vaslui. Nord-Estul însumează 3.836.875 locuitori (cca. 14,6% din populatia totala actuala a tarii) si o suprafata de 30.949 km².

Contextul economic general

Conditiile geografice si istorice au determinat o serioasa ramânere în urma, din punct de vedere socio-economic, a Regiunii Nord-Est.

Caracteristica economica a anilor '60 era preponderenta agrara si nivelul de trai foarte scazut. În perioada 1965-1985, s-a efectuat o industrializare fortata în regiune, în scopul redresarii situatiei economice, prin achizitionarea de capacitati de productie de conceptie moderna, la nivelul tarilor dezvoltate, fapt ce a determinat crearea unei culturi industriale, calificarea fortei de munca si formarea unui numar mare de specialisti. Totusi, dezvoltarea industriala a fost mult prea diversificata si nu a tinut cont de conditiile specifice si de resursele naturale, energetice si de mediu existente in regiune.

Se constata ca perioada 1998-1999 este marcata de recesiune atât la nivel regional cat s national, s-au facut simtite efectele liberalizarii cursului de schimb valutar cat si a programelor de restructurare in întreprinderile cu pierderi, începute pe parcursul anului 1997. Managementul defectuos, datorat reticentei la implementarea sistemului de asigurare a calitatii productiei si produselor, a strategiei de dezvoltare a întreprinderilor, a aplicarii principiilor de marketing în promovarea produselor, împreuna cu pierderea pietelor de desfacere si reducerea nivelului de competitivitate a produselor, coroborate cu lipsa resurselor de mentinere a investitiilor au determinat o scadere industriala accentuata începând cu 1997, cu implicatii grave asupra dezvoltarii regiunii în toate celelalte domenii. In 1999 descresterea economica regionala este cu 50% mai mare decât cea înregistrata la nivel national.

Descresterea in anul 2000 a fost mult mai mica fata de anul precedent, de 2.51%, in conditiile in care la nivel de tara a avut loc o crestere economica de 2.06%.

In anul 2001 se inregistreaza pentru prima data o crestere economica de 8.32%, superioara celei nationale, ca efect atat al politicii monetare si fiscale promovata la nivel national cat si ca urmare a fondurilor de care a beneficiat Regiunea Nord Est, incepand cu 1999. Totodata, regiunea contribuie la constituirea PIB national cu 12.28% la nivelul anului 2001.

Economia regiunii Nord-Est are un caracter predominant agrar, în special către nord, deşi există mai multe oraşe industriale, cele mai mari fiind Iaşi, Bacău şi Suceava. PIB-ul în regiune este cel mai mic din România, la circa două treimi din media naţională,iar productivitatea muncii este inferioara, pe toate sectoarele de activitate, celei nationale.