Politici bugetare expansioniste și eficiența lor

Capitolul I.

1. Noţiuni referitoare la politica bugetară

1.1 Politica bugetară Politica bugetară, fiind strâns legată cu cea monetar-creditară, până în anul 2005 va fi direcţionată spre asigurarea onorării obligaţiilor financiare ale statului la toate nivelurile, susţinerea stabilităţii financiare, eliminarea elementelor nestimulatoare şi dezvoltarea elementelor stimulatoare ale procesului bugetar, eficientizarea şi optimizarea substanţială a cheltuielilor publice şi mentinerea în limite acceptabile a deficitului bugetar. Scopul principal al politicii bugetar-fiscale de perspectivă pe termen mediu constă în menţinerea cresterii economice şi soluţionarea celor mai acute probleme sociale prin ameliorarea condiţiilor de funcţionare a sectoarelor social-culturale.

1.2 Procesul bugetar Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape ce constau în elaborarea, aprobarea, executarea, încheierea, controlul şi raportarea rezultatelor execuţiei bugetului (proces de întocmire a bugetului). Procesul bugetar al fiecărui an se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia.

Etapele şi institutiile procesului bugetar:

1. Elaborarea proiectului de buget 1. Guvern

2. Aprobarea bugetului 2. Parlament

3. Execuţia bugetului 3. Guvern

4. Încheierea exerciţiului bugetar 4. Ministerul Finanţelor, Guvern, Parlament

5. Controlul execuţiei bugetului 5. Curtea de Conturi

6. Aprobarea execuţiei bugetului 6. Parlament

Calendarul procesului bugetar:

1. Ministerul Finanţelor, până la 1 mai, înaintează Guvernului obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii 3 ani.

2. Guvernul aprobă obiectivele până la 15 mai, după care informează Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor publice.

3. Ministerul Finanţelor transmite ordonatorilor principali de credite, până la 1 iunie, o scrisoare cadru care specifică contextul macroeconomic pe baza căruia se întocmesc proiectele de buget.

4. Ministerul Finanţelor formulează propuneri pentru modificarea limitelor de cheltuieli datorită schimbării cadrului economic, ce sunt aprobate de Guvern apoi sunt transmise ordonatorilor principali de credite, în vederea definitivării proiectelor de buget.

5. Ordonatorii principali de credite, până la 15 iulie, să depună la Ministerul Finanţelor propunerile pentru proiectul de buget.

6. Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectul bugetului de stat.

7. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite propunerile de transferuri consolidabile.

8. Ministerul Finanţelor examinează proiectele apoi le depun în cadrul ministerului până la 1 august.

9. Ministerul Finanţelor întocmeste proiectele legilor bugetare pe care le depune Guvernului până la 30 septembrie.

10. După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare, acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an.

Examinarea şi aprobarea bugetului:

Fazele execuţiei bugetare:

Elaborarea proiectului de buget se bazează pe:

- prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali din anul bugetar pentru care se întocmeşte bugetul şi ale celor pentru următorii 3 ani;

- politicile fiscale şi bugetare;

- priorităţile stabilite în formularea propunerilor de buget;

- propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;

- posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar; etc.

1.3 Principiile bugetare. Principiile bugetare după care se adoptă bugetul de stat sunt:

- principiul universalităţii (veniturile şi cheltuielile sunt înscrise în totalitate, în sume brute; veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor); - principiul unităţii bugetare (veniturile şi cheltuielile se înscriu într-un singur document);

- principiul neafectării veniturilor bugetare (acestea sunt destinate acoperirii tuturor cheltuielilor bugetare privite în ansamblul lor; sunt depersonalizate); -principiul anualităţii (bugetul este aprobat prin lege pe o perioada de 1 an);

- principiul specializării (veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu ăi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi pe categorii de cheltuieli, grupate după continutul lor economic şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare); - principiul echilibrului bugetar (veniturile publice trebuie să acopere cheltuielile publice, în scopul asigurării echilibrului dintre nevoile colective şi resursele financiare publice);

- principiul unităţii monetare (toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională);

- principiul publicităţii (prin dezbaterea publică a proiectelor de buget, publicarea în Monitorul Oficial a bugetelor).