Posibilități de Contracarare a Evaziunii Fiscale

Cap. 1 Evaziunea fiscală- abordări, clasificare, cauze şi efecte

1.1 Definire şi scurt istoric al noţiunii de evaziune fiscală

Evaziunea fiscală reprezintă cea mai neplacută şi recunocută consecinţă a presiunii fiscale exercitate asupra membrilor societăţii care au obligatia de a achita impozite. Conceptul de evaziune fiscala nu este definit in mod clar, deşi numerosi practicieni, teoreticieni şi chiar oameni de rând au avut aceasta preocupare, dovadă a importanţei sale în problematica finanţelor publice şi a dreptului fiscal. Dificultatea definirii conceptului provine din multitudinea de cuvinte utilizate pentru a exprima, în esenţă, acelaşi fenomen complex, şi anume refuzul contribuabililor de a-şi indeplini obligaţiile fiscale. Confuzia este determinată şi de faptul că termenii au sensuri diferite de la un autor la altul. Unii autori din literatura de specialitate realizează o suprapunere a noţiunilor de evaziune şi cea de frauda fiscală. Cele doua noţiuni semnifică insă doua fenomene diferite. Frauda fiscala este o infractiune din punct de vedere legal, in timp ce evaziunea se refera la utilizarea abila a posibilitatatilor de sustragere oferite de legislatia incompleta sau imprecisa pentru neplata obligatiior fiscale.

Conditia esentiala a unei societati sanatoase din punct de vedere economic este ca sistemul fiscal sa fie echitabil. Evaziunea impiedica indeplinirea acestei conditii fundamentale, influebtand in mod negativ desfasurarea concurentei economice si determinand majorarea obligatiilor fiscale si nemultumiri din punct de vedere social. Asadar, fenomenul este un rau atat pentru viata economica, cat si pentru viata sociala a unei tari. Numarul crescand de obligatii fiscale si de persoane asupra carora se rasfrang aceste obligatii a dus la stimularea capacitatii si dorintei contribuabililor de a se sustrage de la plata lor, prin gasirea si utilizarea unor subterfugii eficiente, legate atat de activitatea practica, cat si de reglementarile care sunt uneori ambigue in acest domeniu . Acest comportament este determinat de lipsa unei educatii fiscale, de dimensiunea presiunii fiscale, precum si de deficientele administrative si legislative ale gestionarii impozitelor . Natura umana pune deseori interesul personal inaintea celui colectiv si, din aceasta cauza, priveste impozitul ca pe o povara, aceasta conceptie determinandu-l sa ia masuri pentru a se sustrage de la plata obligatiilor fiscale. Contribuabilul nu vede aceste obligatii ca pe contributie legitima necesara pentru ca societatea sa ramana pe un fagas normal si recurge la cele mai inventive metode pentru a evita micsorarea bugetului sau disponibil cu plata lor. Inselarea organului fiscal este o vazuta ca o chestiune de abilitate, nu de necinste, plata obligatiilor reprezinta o dovada de naivitate si nu un exemplu social. Aceasta conceptie a dus la clasificarea contribubillor in trei categorii economice: zona contribuabililor cinstiti, denumita “zona alba”, zona oamenilor necinstiti, si anume “zona neagra”, si zona contribuabililor care scapa de plata impozitelor fie prin exploatarea legislatiei, fie rpin inginerii fiscale si abuz de lege .

Privind retrospectiv, se poate afirma ca fenomenul este tot atat de vechi si practicat in societate pe cat de veche este existenta Statului. Evaziunea fiscala trebuie analizata in orice lucrare in stransa legatura cu existenta finantelor publice de-a lungul timpului. Primele elemente de finante publice (impozite, taxe, imprumuturi in forma baneasca) au aparut in societatea sclavagista, in conditiile dezvoltarii economiei de schimb in care aparea trocul ca forma de comert. Elementele s-au amplificat apoi in economia feudala, in care au luat amploare realtiile marfa-bani. Insa relatiile banesti se afirma cu adevarat in perioada economiei capitaliste, cand statul isi exercita deplin functiile interne si externe. In conditiile economiei de piata, organele fiscale sunt nevoite sa faca fata unui fenomen evazionist care ia proportii din ce in ce mai mari. Lacunele de ordin legislativ sunt mult mai evidente si usor de exploatat, iar imbunatatirea cadrului legal pentru stoparea fenomenului este un proces care se desfasoara in timpul unei perioade insemnate de timp.