Ratingul și riscul de țară

Definirea riscului de tarã

Aparitia riscului de tarã este legatã de nationalizarea canalului de Suez în 1956. La vremea respectivã era cunoscut sub denumirea de risc politic si privea în primul rând nationalizarile din industria petrolierã din Orientul mijlociu si Magreb.

În anii 80 se vorbea despre riscul suveran ca urmare a incapacitãtii de platã a unor state latino  americane. Din anii 90 vorbim despre : criza din tãrile emergente. Amintim

criza mexicanã din 1994, criza asiaticã din 1997 si cea rusã din 1998, iar în 2000 criza argentinianã.

Riscul de tarã reprezinta probabilitatea pierderilor din activitãti internationale, ca urmare a unor evenimente economice, sociale si politice specifice fiecarei tari în parte.

Pierderile se pot concretiza sub mai multe forme:

- pierderi de oportunitati ca urmare a nerespectãrii clauzelor contractuale,

- costur suplimentare implicate de demersurile efectuate în vederea determinarii datornicilor sa-si respecte obligatiile asumate,

- pierderi reale concretizate în sumele care nu mai pot fi recuperate.

Riscul de tarã înglobeazã douã componente care se interconditioneazã:

1 - componenta politicã rezultând din mãsurile luate de cãtre autoritãtile publice locale sau centrale ale unei tãri, fie din manifestarea unor cauze cum ar fi revolte, greve, razboaie, embargouri, etc.

2 - componenta economicã si financiarã care rezultã din inflatie exageratã, absenta rezervelor valutare si nu în ultima faza incapacitate de platã.

Factorii care genereazã riscul de tarã

Situatiile ce pot conduce la materializarea riscului de tara asociat plasamentelor de fonduri în strainatate pot fi grupate astfel:

- evenimente care afecteazã profitabilitatea sau recuperarea investitiilor de portofoliu: nationa lizãri, despãgubiri fortate, taxe speciale, restrictii legislative în repatrierea profiturilor, limitarea

gradului de implantare în teritoriu,

- evenimente nefavorabile recuperarii împrumuturilor externe: controlul schimburilor valutare, cresterea impozitelor, controlul preturilor,

- alte situatii: informatii financiare incomplete sau false, absenta unui control bancar adecvat, coruptia, existenta unui cadru legislative restrictiv, atitudine ostila fata de straini. Dincolo ce aceastã grupare sumarã, putem identifica factorii care genereazã ori influenteazã riscul de tarã.

1. Factori demografici, structurali si educationali ? rata de crestere a natalitãtii, piramida vârstelor, ponderea populatiei urbane în total populatie a unei tãri, gradul de educatie licealã si universitarã, calitatea vietii (PIB/locuitor), speranta de viatã, calitatea infrastructurii, resursele naturale (în special hidrocarburi).

2. Structura productiei si a comertului ? PIB nominal si real, ponderea importurilor si a exporturilor în PIB, volumul exporturilor si al importurilor pe regiuni geografice.

3. Dinamica sectorului privat ? rata de creare de noi întreprinderi, numãrul privatizãrilor si metodele utilizate, ponderea sectorului privat în economia nationalã.

4. Factorii de frânare a cresterii economice pe termen mediu amploarea ecartului de productie (output gap), estimarea evolutiei PIB în functie de ciclicitatea economic ã.

5. Politica macroeconomicã: obiectivele politicii monetare, stabilitatea preturilor, gradul de independentã al bãncii centrale, evolutia ratei inflatiei, evolutia ratei dobânzii si a cursului de schimb, cadrul politicii bugetare.