Reforma impozitării profitului la societățile comerciale din România

Introducere

Am ales această temă pentru a face referire cât mai precis la schimmbările ce au avut loc de-a lungul timpului,mai ales după anul 1990 asupra impozitului pe profit.

Reforma fiscala, componenta a reformei economice si sociale, urmareste constituirea unui sistem fiscal coerent, echilibrat si eficient pentru a putea face fata cerintelor tranzitiei la economia de piata.

Printre măsurile cele mai importante privind constituirea unui sistem fiscal se remarcă adoptarea Legii referitoare la impozitul pe profit (Legea nr. 12 din 30 ianuarie 1991, ce s-a publicat în Monitorul Oficial nr.25 din 31 ianuarie 1991). Instituirea unui asemenea impozit a fost necesară pentru crearea cadrului juridic unitar cu privire la impozitul pe profit ce se datorează de către acele persoane juridice.Înainte de a intra în vigoare această lege, agenţii economici persoane juridice erau supuşi unui sistem fiscal diferenţiat.

Impozitele ce se datorau de personae juridice erau diferite nu doar din perspectiva categoriilor de cote de impunere, dar şi în privinţa nivelului acestor cote, baza impozabilă, calculul impozitului precum şi alte elemente ale impunerii. Drept consecinţă, la acelaşi nivel al profitului obţinut, agenţi economici din diferite domenii de activitate datorau un impozit în cuantum diferit.

1 Aspecte generale ale impozitului pe profit

1.1 Concepte generale privind impozitul pe profit

Profitul –caracterizat ca şi categorie economico-financiară specifică sistemului economiei de piaţă – este, sintetic spus, acel beneficiu ce se obţine ca rezultatul în urma investirii de capital. Conceptual, acest termen –profit- se descrie prin intermediul a două accepţiuni diferite: în sensul larg, prin profit se poate înţelege acea diferenţă (soldul) rămas(ă) în urma deducerii de cheltuieli efectuate de către un agent economic din veniturile astfel obţinute; în sens restrâns,termenul de profit se descrie drept acea formă - importantă – a produsului net ce se autonomizează în procesul de repartizare şi utilizare a unei părţi din valoarea nou creată la nivel microeconomic. Profitul este acel surplus ce se obţine de societatea comercială atunci când venitul total pe care acesta îl obţine din întreaga activitate desfăşurată depăşeşte cheltuielile care sunt necesare pentru realizarea acestor activităţi. Profitul brut (profitul impozabil) efectiv obţinut al unei societăţi comerciale se calculează scăzând toate cheltuielile (ce se efectuează în limitele permise) din venitul total realizat de firmă. Profitul net se determină scăzând din profitul brut cotele de impozit pe profit. Având caracterul unui venit, profitul trebuie supus impozitării, întrucât oricine realizează venit trebuie are responsabilitatea de a contribui- de regulă, proporţional cu mărimea acestuia - la crearea resurselor financiare publice, ce sunt necesare pentru acoperirea de nevoi generale ale societăţii. Prin urmare , impozitul pe profit este un impozit personal, iar în cadrul reformei fiscale din România, impozitul pe profit deţine un rol important atât în ceea ce privesc contribuţiile sale la formarea veniturilor bugetare cât şi prin influenţarea activităţilor ce generează profit. Şi cum, în condiţiile economiei de piaţă (în continuă dezvoltare, în România!) agenţii economici sunt stimulaţi (de sistemul concurenţial) spre obţinerea de profituri tot mai mari, impozitul pe profit este unul dintre cele mai importante venituri bugetare ce se obţin sub forma de impozite directe. Sistemul de impozitare a profitului - ca, de altfel, întregul sistem fiscal din România - se află într-un proces continuu de perfecţionare, fapt ce determină evidenţierea unui traseu (adesea sinuos şi inconstant) pe care l-a urmat reglementarea legală din domeniu.

Primele prevederi cu privire la reglementarea noului cadru al impozitului pe profit au fost Decretul-Lege nr.54 din 5 februarie 1990 referitor la organizarea şi desfăşurarea activităţilor economice pe baza liberei iniţiative emis de CFSN şi H.G. nr. 21 din 3 martie 1990 pentru a fi aprobate normele de aplicare a Decretului –Lege nr.54 /1990 ce a pus accent pe organizare şi desfăşurare în planul activităţilor economice pe baza liberei iniţiative.Astfel,în articolul 34 ,este menţionat că impozitul pe beneficiul întreprinderilor mici şi al acelor asociaţii cu scop lucrativ ,precum şi impozitul pe câştig al asociaţiilor familiale şi impozitul pe veniturile persoanelor autorizate să desfăşoare o activitate independentă sunt stabilite, într-un mod diferenţiat,pe domenii şi în funcţie de utilitatea socială a activităţii,cu caracter stimulativ şi progresiv, urmărind punerea în valoare a iniţiativei individuale şi colective, în acele condiţii de asigurare a justiţiei sociale.