Rolul Băncii Centrale în Cadrul Pieței Monetare

Capitolul 1. Organizarea si independenta bancilor centrale

1.1. Organizarea bancilor centrale

Analiza sistemelor bancare contemporane evidentiaza ca acestea sunt structurate pe doua nivele, respectiv Banca centrala si bancile de rang secundar, denumite si banci de sistem. Rolul bancii centrale în cadrul pietei monetare rezulta din monopolul asupra emisiunii monetare si din functia de autoritate monetara pe care a preluat-o treptat si pe masura ce s-a implicat în afacerile statului si, în mod special, în politica economica. În acest context, este necesara precizarea faptului ca în momentul initial al formarii sistemelor bancare, nu exista o delimitare între operatiunile realizate de bancile comerciale si cele centrale (sau de emisiune). În perioada convertibilitatii monetare, activitatea de emisiune nu constituia un privilegiu al bancilor centrale. Identificarea celor doua tipuri de banci s-a înfaptuit, în timp, prin concentrarea emisiunii de moneda la nivelul unei singure banci, banca centrala, care începe, astfel, sa obtina monopolul asupra operatiunii de emisiune.

Acest proces poate fi situat, în timp, la momente diferite, în functie de gradul de evolutie economica si sociala a tarilor. Astfel, în Anglia, Banca centrala se înfiinteaza în anul 1694, sub forma de societate privata pe actiuni; în anul 1800 se organizeaza Banca Frantei, iar în anul 1863, bancile nationale din SUA. Instituirea monopolului asupra emisiunii, prin reglementari ale statului s-a realizat mai târziu printr-o serie de legi, care au marcat evolutia sistemelor monetare.

Desi în perioada actuala bancile centrale ale tuturor tarilor, cu exceptia celor 12 banci de rezerva din SUA sunt banci cu capital de stat, de-a lungul evolutiei lor în timp, s-au identificat mai multe categorii de banci, în functie de provenienta capitalului. Astfel, în Anglia, banca de emisiune a fost cu capital privat; în Suedia, Finlanda, Austria, Bulgaria, bancile s-au constituit prin participarea capitalului de stat, iar în tari precum România si Belgia, capitalul bancilor a fost mixt.

Activitatea bancilor centrale, gestionarea si executia politicii monetare, este coordonata de anumite organisme, în a caror componenta se afla membri numiti dupa diverse criterii. Astfel, în functie de masura în care alegerea guvernatorului si a membrilor Consiliului de Administratie depind de raportul dintre puterea politica si banca de emisiune, se poate stabili gradul de independenta al bancii centrale. Structurile bancilor centrale sunt, în mare parte, legate de factorii politici ai tarilor respective si de traditia acestora. În tarile centralizate exista o unica institutie, ca banca centrala, care detine sucursale sau agentii în regiuni sau departamente, în timp ce în tarile federale, structura federala se regaseste si la nivelul bancii centrale, în grade diferite.

Din acest punct de vedere este necesara evidentierea principalelor aspecte care definesc gradul de independenta al unei banci centrale:

- numirea guvernatorului si a Consiliului de Administratie pe o perioada determinata de timp, de catre legislativ;

- neimplicarea guvernului sau a organului legislativ în aprobarea politicii monetare;

- asigurarea stabilitatii monetare de catre banca centrala;

- stabilirea ratei dobânzii de refinantare se realizeaza fara aprobari ale executivului sau ale legislativului.

Indiferent de modul de organizare si structurare a bancilor centrale, raportul acestora cu puterea legislativa si executiva este diferit de la o tara la alta.

1.2. Criterii de apreciere a independentei Bancii Centrale

Importanta independentei Bancii Centrale este relevanta pentru nivelul unor indicatori economici precum: rata inflatiei, nivelul PIB, gradul de ocupare al fortei de munca. În acest sens studiile econometrice evidentiaza corelatia inversa dintre gradul de independenta si nivelul inflatiei, cu cât Banca este mai independenta, cu atât rata inflatiei si variabilitatea acesteia sunt mai scazute.

Misiunea bancii centrale constituie o exprimare a dispozitiilor operationale care vizeaza mijloacele pentru îndeplinirea obiectivului de stabilitate a preturilor. Mandatul încredintat bancii centrale poate fi considerat lege daca se urmareste regimul politic bazat pe democratia reprezentativa si evolutia istorica a bancii centrale, precum si exclusivitatea controlului acesteia asupra sistemului financiar si monetar.

În cele ce urmeaza sunt prezentate criteriile legale utilizate în modelele folosite pentru cuantificarea gradului de independenta al Bancii Centrale.

Astfel, modelul Bade si Parkin (1988) analizeaza gradul de independenta în functie de urmatoarele criterii:

1) daca banca centrala este autoritatea monetara finala;

2) daca mai mult de jumatate din membri Consiliului de Administratie sunt independenti de Guvern;

3) daca exista membri oficiali ai Guvernului în structura Consiliului de Administratie.

Cuantificarile acestor criterii indica un punctaj de 4 puncte obtinut de Cehia, Polonia si România. Autorii modelului stabilesc o diferenta între indicele independentei politice si cel al independentei economice, procedând la examinarea prevederilor legale din 12 tari în perioada 1972-1986.

Un alt model care dezvolta indicii legali ai independentei, permitând extinderea detaliilor, este construit de Grili, Masciandaro si Tabellini GMT (în anul 1991), autorii facând distinctie între independenta politica si cea economica a bancii.

Criteriile independentei politice, conform modelului GMT, sunt urmatoarele:

1) numirea guvernatorului de catre Guvern sau Parlament;

2) perioada mandatului egala sau mai mare de 5 ani;

3) numirea membrilor CA de catre Guvern sau Parlament;

4) durata mandatului CA este de 5 ani;

5) nu exista membri ai Guvernului în CA;

6) politica de credit si de schimb valutar este, în exclusivitate, de competenta Bancii Centrale;

7) Banca Centrala urmareste stabilitatea preturilor, acesta fiind un obiectiv prevazut în statut;

8) existenta unor prevederi legale care sa sustina pozitia bancii în caz de conflict cu guvernul.

Pentru cuantificarea independentei economice autorii modelului GMT utilizeaza urmatoarele criterii:

1) facilitati directe de credit acordate neautomat;

2) practicarea ratei de piata a dobânzii la facilitatile de credit;

3) acordarea cu caracter temporar a creditelor;

4) participarea Bancii Centrale pe piata primara pentru acoperirea datoriei publice;

5) limitarea sumei acordate sub forma de credit guvernamental;