Rolul Băncii Naționale a României

INTRODUCERE

EVOLUŢIA ŞI ROLUL SISTEMULUI BANCAR DIN ROMÂNIA

Sistemul bancar modern românesc a apărut în secolul al XIX-lea, iar dezvoltarea sa s-a accentuat în special după Unirea Principatelor Române de la 1859. Au început să funcţioneze primele bănci cu capital autohton şi/sau străin având activitate atât comercială, cât şi de emisiune.

În 1880 este înfiinţată Banca Naţională a României (B.N.R.) cu rol de bancă centrală, organizarea fiind concepută după modelul Băncii Naţionale a Belgiei. Activitatea B.N.R. era deosebit de complexă: efectua emisiunea monetară, era casierul statului, sprijinea dezvoltarea şi modernizarea economiei şi a sectorului bancar prin creditarea activităţii economice şi comerciale, sconta cambii şi alte efecte de comerţ, făcea comerţ cu aur şi argint, primea în depozit metale, sume de aur şi argint, sume de bani în cont curent etc. La 1 ianuarie 1901, statul român, puternic afectat de criza economică din 1900, şi de marile deficite bugetare înregistrate, a fost nevoit să se retragă de la capitalul B.N.R. şi să vândă acţiunile pe care le deţinea; astfel B.N.R. a devnit bancă de emisiune particulară.

Dezvoltarea economică a ţării, industrializarea, creştera ca număr şi anvergura proiectelor de investiţii au avut loc în strânsă legatură cu dezvoltarea, modernizarea şi întărirea sistemului bancar românesc. Au fost create numeroase bănci cu capital autohton sau străin ceea ce a dus la creşterea concurenţei pe piaţa financiară românească, iar fenomenul de centralizare a capitalului bancar a dus la apariţia primelor bănci româneşti puternice. Această dezvoltare a caracterizat perioada cuprinsă între momentul înfiinţării B.N.R. (1880) şi criza economică din 1929-1933. Ulterior, efectele puternicei recesiuni economice au afectat inclusiv sistemul bancar din România şi au dus la falimentarea sau fuzionarea multor bănci, urmarea fiind reducerea numărului lor total de circa trei ori. În scopul salvării şi întăririi băncilor româneşti, în perioada 1934-1935 au fost adoptate noi legi şi reglementări în domeniul bancar. În anii `40 sistemul bancar românesc era dominat de cinci instituţii puternice: Banca Românească, Banca de Credit Român, Banca Comercială Română, Banca Comercială Italiană şi Română, şi Societatea Română Bancară; împreună aceste bănci efectuau peste jumătate din totalitatea operaţiuni- lor bancare din România. B.N.R. deţinea monopolul emisiunii monetare şi efectua operaţiuni de scontare în favoarea băncilor comerciale.

Din noiembrie 1948, toate operaţiunile bancare, toată activitatea bancară a fost concentrată la nivelul Băncii Centrale. Aceasta devine centrul unic de creditare, de casă, de decontări, de evidenţă şi control. Astfel, putea funcţiona sistemul de conducere centralizată, de dirijare, supraveghere şi control a întregii economii naţionale, a tuturor tranzacţiilor interne şi internaţionale.

În 1990 România s-a reorientat către democraţie şi economia de piaţă, în acest sens fiscal, juridic, social etc. În cadrul economiei de piaţă , băncile comerciale şi cele de investiţii deţin un rol foarte important deoarece contribuie decisiv la buna funcţionare atât a fiecărei unităţi economice în parte, cât şi a economiei privită în ansamblu.

Banca Naţională a României este banca centrală a statului român şi are personalitate juridică. Banca Naţională a României stabileşte şi conduce politica monetară şi de credit , în cadrul politicii economice şi financiare a statului, cu scopul de a menţine stabilitatea monedei naţionale. B.N.R. este o instituţie autonomă supusă controlului Parlamentului României, căruia îi prezintă situaţia monetară şi a creditelor.

În economia de piaţă, sistemul bancar îndeplineşte funcţia de atragere şi concentrare a economiilor societăţii şi de canalizare a acestora printr-un proces obiectiv şi imparţial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiţii. În îndeplinirea acestei funcţii băncile ca verigi de bază ale sistemului controlează modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate, asigură şi facilitează efectuarea plăţilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare.

Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaţă prin intermediul creditelor, a operaţiunilor de scont şi a altor operaţiuni pe piaţa bancară, băncile indeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. În exercitarea acestei diversităţi de operaţii, băncile acţionează în numele lor, pe contul propriu, depunătorii şi împrumutaţii neavând nicio legătură de drept între ei. Astfel, colectând depozitele, băncile au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora cu maximum de randament în beneficiul propriu şi al depunătorilor.

În vederea realizării obiectivelor finale, banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naţionale a cantităţii optime de monedă necesară creşterii economice. Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziţie, se constituie subsistem al macrosistemului economico-social.

Sistemul bancar se află într-o continuă interacţiune cu mediul economic, din care preia „ intrări” sub diferite forme ( resurse umane, resurse materiale, resurse financiare, informaţii) pe care le prelucrează în vederea obţinerii „ieşirilor” (produ- se şi servicii bancare, informaţii financiar-bancare).

Altfel spus, sistemul bancar, analizat independent este un sistem deschis; însă analizat în interacţiunea sa cu sistemul economico-social se prezintă ca un sistem cibernetic care funcţionează pe baza principiului de retroreacţie sau de feedback având posibilitatea de autoreglare.

CAPITOLUL 1

BANCA NAŢIONALĂ Ă ROMÂNIEI ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ

1.1. ROLUL ŞI FUNCŢIILE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

Etapa de tranziţie a ţării la economia de piaţă şi-a pus puternic amprenta pe concepţia privind modul de organizare, funcţiile, atribuţiile şi rolul pe care îl are Banca Naţională ca bancă centrală a statului român având personalitate juridică.

Aşa cum prevede articolul 2 din legea privind activitatea bancară: „Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, având personalitate juridică. Ea este organul unic de emisiune al statului şi stabileşte reglementările în domeniul monetar, de credit, valutar şi de plăţi”.

Funcţiile Băncii Naţionale a României sunt prevăzute în statutul de organizare şi funcţionare aprobat prin lege. Astfel, Banca Naţională a României are următoarele funcţii:

a). Stabileşte şi conduce politica monetară şi de credit în cadrul politicii economice şi financiare a statului cu scopul de a menţine stabilitatea monedei naţionale.