Structura Resurselor Financiare Publice din Bugetul de Stat și Bugetele Locale

I Structura resurselor financiare publice

din bugetul de stat și bugetele locale

În evoluția societății umane, atât la individ, cât și la nivel de stat ncesitățile au fost, sunt și vor fi mai mari decât posibilitățile de acoperire în sensul valoric a cantității de bani disponibile . Prin resursele financiare se înțelege, de regulă, totalitatea mijloacelor bănești ce se administrează în cadrul sectorului de stat, cât și în cel privat, pentru realizarea obectivelor economice și sociale într-un interval de timp determinat. Resursele financiare publice împreună cu cele private formează resursele financiare ale societății.

Resurse financiare publice sunt formate din resursele administrației de stat centrale și locale, resursele instituțiilor și autorităților publice cu caracter autonom și resursele necesare protecției și asigurărilor sociale de stat. Ele pot fi împarțite în două sisteme :

a) Sistemul resurselor publice bugetare − include totalitatea resurselor financiare administrate direct de către autoritățiile publice centrale și locale, respectiv de instituțiile publice specializate, care nu pot să-și acopere cheltuielile proprii din veniturile realizate, ele fiind reflectate în bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale;

b) Sistemul resurselor administrate autonom de întreprinderi cu capital de stat sau cele mixte

1.1 Clasificarea și caracterizarea resurselor financiare publice

Ansamblul resurselor financiare publice (bugetare) este alcătuit din componente, care se caracterizează prin trăsături comune, dar prezintă și particularități privind formarea și utilizarea lor, generând și efecte economico-sociale ce diferă sensibil de la o componentă a acestora la alta. Pe această bază ele se pot clasifica în funcție de mai multe criterii,fiecare categorie distigându-se prin anumite caracteristici :

I. După regularitatea folosirii lor, resursele financiare publice se împart în:

1) Resurse ordinare – se mai numesc și resurse curente, sunt acelea la care statul apelează în mod curent, în condiții social-economice normale și se încadrează la buget cu o anumită regularitate. Sunt formate din: venitrile fiscale, contribuțiile ce alimentează fondurile speciale și veniturile nefiscale, contribuțiile pentru asigurările sociale de stat.

2) Resursele extraordinare – statul recurge la ele în situații excepționale, neobișnuite, generate de nevoi publice ce nu pot fi acoperite de resursele curente. Resursele extraordinare cuprind: împrumuturile de stat interne și externe, emiterea de monedă, sume rezultate din lichidarea unor participații cu capital de stat, părți din fondul de amortizare.

II. După conținutul economic al proceselor pe care le exprimă formarea resurselor financiare publice se pot grupa in:

1) Resurse (venituri) fiscale – se concretizează ca prevederi cu caracter obligatoriu sub formele tipice ale impozitelor, taxelor sau contribuții, asigură cea mai mare parte a resurselor obișnuite ale statului, însă au un caracter limitat și de cele mai multe ori insuficient,

2) Resurse (venituri) nefiscale – reprezintă veniturile obținute de către autoritățiile publice din exploatarea întreprinderilor și bunurilor de care dispun în ipostaza de proprietare

3) Resurse de trezorerie – intervin pentru acoperirea temporală a deficitului curent al bugetului de stat

4) Resurse împrumutate pe termene medii sau lungi − se folosesc pentru finanțarea deficitelor anuale, procurate prin vânzarea unor titluri de stat sub diverse forme

5) Resurse din emisiunea inflaționistă de monedă – exprimă procese de redistribuire a veniturilor în favoarea statului

III. După nivelul administrativ la care se mobilizează resursele, pot fi:

1) În cazul statelor unitare: resurse ale administrației centrale și resurse ale asigurărilor sociale

2) În cazul statelor federale: resurse ale statului federal, resurse ale statelor membre și resurse ale entutăților administrativ teritoriale

IV. După modul cum se structurează resursele financiare pe componentele bugetului consolidat, se disting:

1) Resurse ale bugetului de stat: impozite, taxe, contribuții generale etc.

2) Resurse ale bugetelor locale: impozite, taxe, contribuții locale etc.

3) Resurse ale asigurărilor sociale de stat

4) Resurse cu destinații speciale: texe și impoziete pentru constituirea de fonduri speciale

V. În funcție de locul de proveniență, acestea se grupează în:

1) Resurse interne – provin din distribuirea și redistribuirea produsului intern brut

2) Resurse externe – împrumuturi externe în valută, ajutoarele financiare, donațiile acordate de alte state sau persoane nerezidente ale statului respectiv

1.2 Impozitele – principală resursă financiară publică

Impozitele constituie, prin proporții, arie de manifestare și vechime, forma principală a resurselor financiare publice. Sistemele de impozite moderene recunosc caracterul lor impus, astfel impozitele semnifică o obligație de plată impusă de către stat cetătenilor, constrânși să cedeze acestuia părți din veniturile sau averea lor, pentru construirea de fonduri bănești destinate finanțării nevoilor de consum cu caracter public.

Impozitul se caracterizează prin trei trăsături definitorii. O primă trăsătură constă în prelevarea cu titulu obligatoriu de la contribuabili a impozitelor, aceștia putând fii executați silit, prin constrângerea exercitată de autoritățile statului, în caz de neplată. A doua trasătură se concretizează prin prelevarea de la persoanele fizice și juridice a impozitelor fără ca aceștia să poată pretinde de la autoritățile publice vro contraprestație directă. A treia trăsătură rezidă în faptul că impozitele au un caracter nerestituibil, deci reprezintă un transfer definitiv, ceea ce înseamnă că impozitul plătit nu mai revine la cel de la care s-a prelevat.