Studiul privind Armonizarea Sistemului Fiscal Românesc cu Cel Comunitar

INTRODUCERE

“O nouă civilizaţie ia naştere în viaţa noastră, iar orbii de pretutindeni încearcă să o suprime. Această civilizaţie aduce cu sine o altă economie, alte reguli, moduri schimbate de a lucra, trăi, iubi, noi conflicte politice ”

ALVIN TOFFLER

Alegerea acestei lucrări nu a fost deloc întâmplătoare. Ea urmează preocupării mele actuale în cariera de domeniul financiar-fiscal. Mai mult începutul carierei mele a fost luminat de cunoştinţele deprinse înce din liceul economic din Tg. Mureş specializarea finanţe contabilitate, urmat apoi de Facultatea de Ştiinţe Economice Dimitrie Catemir, specializarea Finanţe-Bănci.

Într-o „Uniune Europeană a celor 27", cu perspective de extindere în în continuare, armonizarea legislativă reprezintă o pârghie extrem de importantă şi absolut necesară pentru realizarea coeziunii europene. În acest context, o importanţă deosebită revine armonizării legislaţiei fiscale,în dorinţa de a se asigura funcţionarea unei veritabile pieţe interne. Astfel, chiar art. 3 din Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene (Tratatul CE) solicită crearea unei pieţe interne, fără obstacole pentru libera circulaţie a bunurilor, persoanelor (muncii), serviciilor şi capitalului.

În materie fiscală însă, regula unanimităţii adoptării deciziilor CUprinsă în art. 94 din Tratatul CE împiedică realizarea unei armonizări a legislaţiei fiscale, întrucât statele membre nu sunt uşor de convins să renunţe la suveranitatea lor în materie fiscală. Reticenţa lor este uşor de înţeles în condiţiile în care „puterea de a impozita" a constituit dintotdeauna unul dintre atributele „regaliene" ale puterii publice, iar posibilitea cedării unora dintre resursele bugetului public naţional în favoarea bugetului comunitar reprezintă o opţiune greu de digerat pentru orice ministru de finanţe.

În consecinţă, spre deosebire de alte domenii ale acţiunii comunitare, în materie fiscală armonizarea constituie o excepţie. Aşa cum spuneau unii doctrinari, „statele membre reuşesc cu greu să-şi disimuleze lipsa de entuziasm pentru construcţia unei fiscalităţi directe puse sub tutelă comunitară". La dispoziţia Uniunii rămâne doar armonizarea fiscală în materia impozitelor indirecte, dar caracterul preponderent tehnic al taxei pe valoarea adăugată îngreunează şi această construcţie. Prin urmare, ceea ce poate face Comisia Europeană este să stimuleze, prin diverse mijloace, cooperarea fiscală între statele membre, în anumite domenii unde lipsa unor minime reguli de conduită riscă să provoace dezechilibre.

Eforturile de armonizare fiscală în Uniunea Europeană s-au concentrat în arii restrânse, unde existau argumente puternice pentru armonizare. Este în special cazul taxării prin intermediul impozitelor indirecte a bunurilor şi serviciilor,întrucât era nevoie de un grad de armonizare ridicat pentru a realiza piaţa internă şi în special pentru a elimina controlul la frontiere

Pentru restul domeniilor, soluţia rămâne cooperarea fiscală. Eforturile Comisiei Europene, completate în unele cazuri şi de eforturile statelor membre, sunt vizibile îndeosebi în următoarele domenii:

• coordonarea politicilor fiscale ale statelor membre, pentru a face sistemele fiscale ale statelor membre compatibile şi pentru a asigura Comisia că regulile din aceste sisteme fiscale respectă Tratatele;

• schimbul de informaţii şi cooperarea între administraţiile fiscale, instrumente menite să asigure coordonarea politicilor fiscale;

• cooperarea în cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, în special în materia combaterii competiţiei fiscale dăunătoare, prin impunerea unor standarde minimale de transparenţă şi schimb de informaţii în materie fiscală;

• cooperarea sub forma acordurilor politice, folosite în special în materia impozitelor directe, unde au fost deja adoptate anumite reguli de conduită.

Prezenta lucrare mi-am dorit să constituie o radiografie a necesităţii armonizării reglementărilor fiscale, grupată pe două mari secţiuni: impozitele directe şi impozitele indirecte. Practic textele care le-am prelucrat aici reprezintă legislaţia comunitară secundară în materie fiscală, adoptată de instituţiile europene şi obligatorie pentru fiecare dintre statele membre, deci inclusiv pentru România.

Obiectivul urmărit prin realizarea acestui studiu este analiza ansamblului de legi existente in vigoare la ora actuală şi propunerea unor măsuri pentru armonizarea sistemului fiscal românesc cu cel comunitar. Necesitatea acestui obiectiv este generată de condiţiile impuse de Uniunea Europeană.

Orice speţă de domeniul TVA ridică problema aplicării corecte a legislaţiei comunitare, orice fuziune implică cunoaşterea legislaţiei fiscale comunitare, iar o societate europeană nu poate fi constituită fără a cunoaşte regulile proprii, adoptate la nivel comunitar. De aceea, lucrarea întomită de mine îmi doresc a fi utilă practicienilor, studenţilor şi masteranzilor facultăţilor de ştiinţe economice şi nu numai.

Pornind de la cele amintite mai sus mi - am propus să urmăresc cum anume îşi desfaşoară activitatea specifică de import gaze o companie de renume, atât pe piaţa romanească cât şi pe cea internaţională, respectiv E-ON GAZ “De ce studierea fiscalităţii şi achiziţiei de gaze?”,pentru că au părut interesante metodelele,tehnicile, normele, reglementările, etapele parcurse în acest sens

Metodologia de cercetare a presupus în primul rând o documentare teoretică referitoare la conceptul, rolul şi structura fiscalităţii,precum şi o realizare de investigaţii practice la firma mai sus menţionată. În vederea elaborării acestei lucrări am studiat lucrări de specialitate, manuale universitare, reviste, site-uri etc,cele mai importante le-am indicat la bibliografie. Lucrarea este structurată pe două mari părţi, una reflectând partea teoretică întocmită pe baza bibliografiei citite şi a cunoştinţelor acumulate pe parcursul anilor de studiu referitoare la importanţa fiscalităţii şi o partea practică. În cadrul parţii practice am studiat pe baza cunoştinţelor teoretice, un exemplu de achiziţie gaze la E-ON Gaz Romania Tg.-Mureş,

Studiul efectuat mi-a permis desprinderea unor concluzii şi formularea unor propuneri personale în vederea armonizării sistemului fiscal românesc cu cel comunitar, aşa cum se vede în încheierea lucrării.

În cele ce urmeză ţin să mulţumesc personalului din conducerea E-ON GAZ pentru sprijinul pe care mi l-au acordat prin faptul că mi-au pus la dispoziţie informaţiile necesare acestui studiu cu respectarea confidenţialităţii şi rigidităţii unor date şi mi – au răspuns la multiplele întrebări care m-au ajutat să înţeleg tainele fiscalităţii la E-ON GAZ Romania Tg.-Mureş.

CAP.I. UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1. Prezentare a Uniunii Europene şi scurt istoric

Comunitatea Economică Europeană a fost creată prin Tratatul de la Roma din 25 martie 1957, semnat de către Germania Federală, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. De atunci, alte state europene s-au alăturat, pentru a forma o comunitate de 27 state. Tratatul de bază de la Roma, din 1957, a fost modificat prin Tratatul de la Maastricht care a instituit Uniunea Europeană şi ale cărei dispoziţii au fost aplicate de la 1 noiembrie 1993. Apoi a fost adoptat Tratatul de la Nisa, în 26 februarie 2001, în perspectiva unei noi lărgiri a Comunităţii

" Prin stabilirea unei pieţe comune a unei Uniuni economice şi monetare şi punerea în aplicare de politici şi acţiuni comune, comunitatea are drept misiune de a promova o dezvoltare armonioasă în cadrul ansamblului format de ţările membre, un nivel ridicat de locuri de muncă şi protecţie socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, o creştere durabilă şi neinflaţionistă, ridicarea nivelului şi calităţii vieţii, coeziune socială şi economică şi solidaritatea între statele membre”