Studiul Privind Impozitarea Profitului în România

INTRODUCERE

Impozitul este o prelevare obligatorie si gratuita efectuata de catre stat asupra resurselor sau bunurilor individuale sau ale colectivitatii, in cazul nostru capitalul si platita in bani. El constituie o sursa a finantarii cheltuielilor de interes general al statului si al administratiei locale, fiind un instrument al politicii economice , prin care se redistribuie o parte a veniturilor ,putand fi stimulate investitiile si inviorarea conjucturiie economice.

Impozitul reprezinta izvorul principal al formarii veniturilor bugetului de stat si al finantarii cheltuielilor publice.El este o functie crescatoare a venitului :la o rata de impunere fiscala data, el sporeste cand venitul creste.

Impozitul pe profit face parte din categoria impozitelor directe ,fiind una din sursele principale de venituri ale bugetului administratiei centrale de stat.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care ,conform legii ,datoreaza impozit.

Impozitul pe profit este unul dintre cele mai importante impozite directe reglementate de Codul Fiscal roman ,are o sfera de cuprindere din ce in ce mai larga la nivelul de contribuabili. Statul roman imbunatateste an de an dispozitiile de aplicare a impozitelor si taxelor la nivel de stat prin Norme Metodologice ,Ordonante Guvernamentale ,Ordonante Guvernamentale de Urgenta , Hotarari de Guvern si Legii ducand astfel la mai bune prelevari fiscale, pecuniare si definitive necesare finantarii globale a cheltuielilor publice.Acesta ocupa un rol important atat prin prisma contributiei sale la formarea veniturilor bugetare cat si prin influenta activitatilor generatoare de profit. Un rol deaseamenea foarte important este cea de sursa de finantare a cheltuielilor publice ,dar si ca variabila cu impact direct asupra venitului disponibil si implicit a consumului personal, investitiilor private, productie ,ofertei si ocuparii fortei de munca.

In forma initiala ,la intrarea in vigoare a Legii nr.12/ 1991 ,impozitul pe profit a fost conceput ca un intrument fiscal nou, inlocuind numeroase impozite in materie.

Pe parcurs, au fost adoptate noi reglementarii privind impozitarea veniturilor persoanelor juridice, conform evolutiei reformei legislative.

In cadrul sistemului impozitului pe profit a fost inclus si impozitul pe sumele obtinute din vanzarea activelor societatilor comerciale cu capital de stat. Aceasta deoarece venitul obtinut din valorificarea activelor respective, in cazul in care nu s-ar fi impus separat , se includea in rezultatele financiare ale societatii comerciale vanzatoare si astfel cresterea profitului acesteia.

Acestea sunt principalele aspecte ale impozitului pe profit tratate in lucrarea pe care am conceput-o.Am incercat sa prezint parcurgerea celui mai important tip de impozit direct si anume, Impozitul pe profit de-al lungul timpului inainte si dupa aderarea Romainei la U.E, precum si modificarile legiilor si ordonantelor referitoare la acesta.

Studiul se fundamentează pe analize comparative bazate pe date reale furnizate de statisticile economice.

CAPITOLUL I

LOCUL SI ROLUL IMPOZITULUI PE PROFIT IN SISTEMUL FISCAL ROMANESC

1.1. Evoluţia impozitului pe profit în România

Impozitele eterogene asupra veniturilor realizate până în 1989 de unităţile de stat, cooperatiste, asociaţiile cu scop lucrativ nu afectau prea mult veniturile bugetului de stat, din moment ce unităţilor economice de stat, care procurau cea mai mare parte a resurselor, practic li se confiscau beneficiile prin varsăminte obligatorii. Până şi cotele de impunere ridicau diferite probleme.

Unităţile economice de stat datorau impozit pe beneficiu, stabilit în cote progresive, pe tranşe de rentabilitate; unităţile cooperatiste meşteşugăreşti plăteau impozit pe venit stabilit în cote proporţionale: întreprinderile mici şi asociaţiile cu scop lucrativ particulare suportau un impozit pe beneficiu în cote progresive; societăţile comerciale cu participare străină datorau un impozit pe beneficiu în cotă fixă. În aceste condiţii, impozitele datorate de persoanele juridice erau diferite nu numai din punct de vedere al categoriilor de cote de impunere, dar şi în ce priveşte nivelul acestor cote, baza impozabilă, calculul impozitului şi alte elemente ale impunerii. În consecinţă, la acelaşi nivel de profit obţinut, agenţii economici din diverse domenii de activitate datorau un impozit în cuantum diferenţiat.

În aceste condiţii, a apărut necesitatea instituirii unui cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat de persoanele juridice.