Energia Hidrogenului.Aplicatii în Transporturile Auto și Aeriene

Energia este sursa vitalitatii civilizatiei industriale si o conditie absolut necesara pentru a salva lumea de saracie. Metodele actuale de generare a energiei civilizatiei industriale submineaza conditiile de mediu la nivel local, regional si global si se bazeaza, in principal, pe prelucrarea de resurse fosile. In prezent apar zorii unei noi revolutii a surselor de energie. Este vorba de utilizarea hidrogenului in locul folosirii petrolului si a derivatelor acestuia. Miza este mondiala. Lupta impotriva efectului de sera impune gasirea unei solutionari ecologice a producerii energiei.

Metoda relativ noua de producere a energiei electrice se bazeaza pe convertirea, in pile de combustie, a energiei termice si a energiei chimice a anumitor substante in energie electrica. intrucat pilele de combustie convertesc combustieul direct in energie electrica de doua-trei ori mai eficient decat o poate face conversia termodinamica, pila de combustie constituie, prin definitie, o tehnologie foarte eficienta, fiind o sursa potentiala energetica de mare perspectiva, nezgomotoasa, nepoluanta si compatibila cu politica de resurse energetice regenerabile, fiabila si durabila in timp (nu are piese in miscare).

Hidrogenul este cheia obtinerii in viitor a unei energii avand cel mai inalt continut energetic pe unitatea de greutate dintre toti combustibilii cunoscuti. Cand este ars intr-un motor, hidrogenul produce zero emisiuni; cand este sursa de putere intr-o celula de combustie, singurul reziduu este apa curata la 250-3000C. Combinata cu alte tehnologii, ca de exemplu captarea si stocarea carbonului, energii regenerabile, energia de fuziune, este posibil ca celula de combustie sa genereze in viitor energii fara emisiuni nocive. Hidrogenul este singurul purtator de energie care face posibila antrenarea unui aparat de zbor folosind energia solara.

La inceputul secolului al XXI-lea se presupune ca pilele de combustie vor deveni o tehnologie penetranta: hidrogenul, in calitate de carburant, este din ce in ce mai mult considerat ca reprezentand “solutia”, atat de constructorii de automobile, de ecologisti, cat si de guverne, care nu doresc sa impuna masuri impopulare destinate limitarii circulatiei auto. Utilizarea hidrogenului se va extinde de la alimentarea telefoanelor mobile pana la centrale electrice de putere.

Implementarea “economiei hidrogenului” va determina transformari care nu au mai fost vazute din secolul al XIX-lea si de la inceputul secolului al XX-lea, cand lumea a trecut prin experienta ultimei revolutii energetice. Oamenii au trecut atunci de la lumina lumanarii sau a opaitului la lumina data de gaz sau de electricitate, de la incalzirea sau gatitul prin arderea combustibilului in masini de gatit cu foc deschis, ineficiente, la sobe si masini de gatit cu gaze sau electrice, de la deplasarea si transportul marfurilor cu pasul sau cu calul la folosirea mijloacelor rapide de deplasare: tren, vapor cu aburi, autovehicul, avion. Viata s-a imbunatatit, activitatea cotidiana a devenit mai sigura, schimbul de marfuri si procesele de fabricatie au inflorit, aproape orice aspect al vietii a devenit mai bun.

Problema trecerii la un sistem energetic bazat pe hidrogen este o problema de mare tehnicitate a carei solutionare face apel la discipline multiple care acopera mai multe domenii, nu numai ale stiintelor ingineresti, ci si ale stiintelor sociale. Implicatiile secundare pe care economia hidrogenului le-ar putea avea pe termen lung asupra societatii industriale, economiei si chiar a intregii societati sunt inca imprevizibile. Sociologii avertizeaza ca urmarile trecerii economiei la un sistem energetic bazat pe hidrogen ar fi comparabile cu cele generate de prima revolutie industriala. Ecologistii sustin insa ca nu exista alternativa la sistemul energetic bazat pe hidrogen deoarece rezervele exploatabile de petrol si gaze naturale, resurse absolut necesare ca materii prime nu numai in industria energetica ci si in petrochimie (cine s-ar putea lipsi azi de masele plastice) vor fi complet epuizate in mai putin de un secol.

Hidrogenul nu este o provocare numai pentru oamenii de stiinta, pentru lucratorii din industria hidrogenului sau pentru guverne. El este o provocare pentru economisti - probabil o noua categorie de economisti. Provocarea consta in evaluarea si comasarea beneficiilor multiple, extraordinar de valoroase, pentru a fi reflectate in pretul hidrogenului. “Aceasta ar fi esential pentru eficienta economica globala, pentru binele public si pentru politica industriala. Cand pretul hidrogenului ar avea valoarea reala, incluzand si ceea ce se numesc externalitati, intreaga putere a sistemului de piata va facilita aducerea rapida catre societate a beneficiilor hidrogenului extrem de necesare – chiar si in perioada in care omenirea ar mai dispune de suficient gaz pentru a-si sustine economia.