Ape de suprafață

Numim planeta noastră PĂMÂNTUL, şi tot aşa numim şi suprafeţele de uscat, de parcă ele ar fi predominante.

În realitate pe Terra mările şi oceanele ocupă 70,8% din suprafaţă: 361200000 km2, adică de 36 de ori mai mult decât suprafaţa Europei.

Uscatul însă - continentele şi insulele - nu sunt deloc uscate.

Gheţurile acoperă 1.600.000 km2;

Lacurile circa 2.000.000 km2;

Mlaştinile ocupă 2.700.000 km2.

Iar suprafaţa râurilor nici nu o ştim, pentru că e variabilă.

Mai mult, o parte din "uscat" e acoperit temporar cu

zăpadă în medie 61.000.000 km2:

- 75.000.000 în emisfera nordică,în timpul iernii boreale,

- 18.000.000 în emisfera sudică, în timpul iernii australe.

Aceasta înseamnă că şi din "uscatul" planetei mai mult de jumătate e acoperit cu apă (în formă solidă sau lichidă).

Totuşi, planeta noastră e numită oarecum impropriu PĂMÂNT, fiind de fapt mai degrabă o PLANETĂ A APELOR.

Apele dulci de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi variaţiile sale (la cele curgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor dizolvate sau aflate în suspensie, conţinutul biologic şi microbiologic etc.

Astfel fiecare masă de apă lichidă cu albia ei şi vieţuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct.