Aspecte ale medicinei și farmaciei în perioada interebelica

Încheierea Primului Război Mondial a însemnat pentru ţara noastră şansa unirii cu provinciile româneşti aflate până atunci sub stăpânire străină. Se crea România Mare, a zecea din ţările României ca suprafaţă şi a opta ca populaţie. medicinei şi a farmaciei

În perioada dintre cele două războaie mondiale, în ciuda îngustimii bazei materiale şi a condiţiilor social-politice defavorabile, ştiinta românească a obţinut în toate domeniile rezultate superioare prin strădania multor savanţi din generaţia mai veche, care şi-au dat acum operele fundamentale, şi prin contribuţia a numeroşi savanţi mai tineri, care se consacră în această perioadă. Şcolile ştiinţifice tradiţionale se întăresc. Iau fiinţă noi instituţii ştiinţifice universitare şi ale Academiei, laboratoare, staţiuni experimentale, societăţi ştiinţifice, publicaţii de specialitate.Medicina românească este ilustrată de câteva personalităţi cu renume mondial :

Emil Racoviţă

(1868-1947)

După 1918, şcoala de biologie a cunoscut o puternică diversificare !!!!

Emil Racoviţă fondează şi conduce primul institut de speologie din lume care va fi şi centrul internaţional de cercetări speologice;

Emil Racoviţă promovează, din 1921, la Universitatea din Cluj, activitatea sistematică de informare ştiinţifică;

Victor Babeş (1854-1926)

bacteriolog și morfopatolog român, membru al Academiei Române din 1893

promotor al seroterapiei (metodă terapeutică pentru tratarea și prevenirea unor boli infecțioase prin administarea serului luat de la un animal imunizat împotriva acestor boli)

D. Ioan Cantacuzino (1854-1926)

fondatorul şcolii române de microbiologie şi medicină experimentală

D. Gheorghe Marinescu

(1863-1938)

fondatorul şcolii noastre de neurologieMedicina românească a mai fost reprezentată şi de :

Dr. Constantin I. Parhon (1874-1969)

este unul dintre autorii endocronologiei şi autor al primului tratat de endocrinologie

Constantin Levaditi

(1874-1953)

fondator al microbiologiei;

membru corespondent al Academiei Române în 1910 şi membru de onoare în 1926Dimitrie Voinov (1867-1951)

- biolog român cunoscut pentru contribuţii la cercetarea morfologiei animale şi, mai ales, a celei celulare; \Prima catedră de istoria medicinei din învăţământul de medicină din România a fost ctitorită în 1921, la Cluj. Iniţiativa formării acesteia i-a aparţinut prof. Dr. Iuliu Haţiegan, care a fost primul decan al Facultăţii Româneşti de Medicină din Cluj (în anul 1919/1920).\

Potrivit unui ziar din anul 1932 “în perioada interbelică, dispensarele medicale erau recent înfiinţate şi deserveau meseriaşii şi muncitorii, dar şi copiii asiguraţilor din zonă, care îşi duceau viaţa în locuinţe umede, iar rahitismul şi tuberculoza îşi aveau locul prin casele nevoiaşilor”

Există câteva farmacii deschise în perioada interbelică, şi anume: 

Farmacia Ştefan Moga (1923) pe strada 9 Mai care se va numi "Minerva" până la naţionalizare, 

Farmacia Izvorul Tămăduirii a lui M. Jantea (1937) în Piaţa Mare 13 (Casa Lutsch) care se închide în 1948, 

Farmacia "La Izvorul Sănătăţii" a lui I. Nicolae pe str Ocnei, Farmacia Erselia Gemanescu pe strada Avram Iancu, 

Farmacia Aurora a lui Constantă Marinescu pe Bd. Victoriei,

Farmacia lui Traian Bratu pe Bălcescu şi Farmacia Horaţiu Albescu pe str. Turnului.