Câmpia Mesopotamiei - caracterizare geografică complexă

1. Localizare geografica

Campia Mesopotamiei reprezinta una din cele mai tipice regiuni de campie si dintre cele mai vechi locuite. Ea se afla situate in Orientul Mijlociu, aproape in totalitate pe teritoriul Irakului(face exceptie regiunea de la est de Shatt-el-Arab care apartine Iranului)(fig. 1).

Cuprinsa intre Podisul Arabiei la sud-vest, Podisul Iranului la nord-est, si Podisul Anatoliei, la nord, Campia Mesopotamiei are forma unui culoar lung de circa 1000 km si lat de circa 200 km orientat de la nord-vest spre sud-est totalizand o suprafata de 200.000 km² fig.1.

In perioada antica, Mesopotamia era incadrata la nord – zona muntoasa a masivului Zagros, care o despartea de vechea Persie, actualul Iran si in sud – Desertul Arabiei /Pen.Arabica, zona care va constitui un rezervor permanent de alimentare cu populatie.

Fig. 1 Irak

Numele de Mesopotamia este dat de catre greci si inseamna ,,tara dintre fluvii’’(Tigru si Eufrat), sirienii o numeau Aram Nasharaim - “Siria dintre fluvii” iar arabii o numesc El Djerireh – “insula”, exprimand pozitia ei de zona inconjurata pe doua parti de apa.

Din punct de vedere geologic reprezinta o zona de subzistenta aparuta intre scutul Arabiei, la sud, si geosinclinalul alpin, la nord, zona colmatata cu aluviuni fluviale si fluvio-marine. Colmatarea a fost destul de intense pentru ca inca in timpurile recente Golful Persic se intinde pana la punctual de unire al celor doua fluvii Tigru(Dijla) si Eufrat(El Furat). Numai dupa retragerea apelor marine s-a format cursul comun, denumit Shatt-el-Arab.

2. Relieful

Cea mai mare parte a Campiei Mesopotamiei este neteda cu altitudini ce cresc dinspre sud-est spre nord-vest atingand valori de 200-500 m. numai pe margini apar cateva inaltimi mai mari, unele cu character piemontan, altele cu aspect de massive muntoase(cele de la vest de Mosul), cu valoare maxima de 1359. In cuprinsul ei se disting doua parti: una mai inalta, cu altitudini de peste 200 m, cu mai multe masive deluroase si muntoase, situata in nord-vest(denumita Al-Gezira, “insula”, sau Mesopotamia propriu zisa) si alta mai joasa, sub 200 m, inundabila, cu dune, lacuri si mlastini, situata in sud-est si denumita Irak-Arabi sau Babilonia.

3. Clima

Dupa altimetria generala si alte caractere geografice inclusive din punct de vedere climatic, se disting Mesopotamia Superioara(Al-Gezira) si Mesopotamia Inferioara(Irak-Arabi).

Mesopotamia Superioara se caracterizeaza prin clima ei subtropicala, stepica, cu precipitatii anuale ce trec de 300 mm, iar pe inaltimi ating 500-700 mm. Verile sunt calduroase, cu temperature medii de peste 30º(iulie), iar iernile mai reci cu temperature medii de 7º(ianuarie). Invaziile de aer rece, continental din nord, care aduc schimbari importante sunt destul de dese aici. Ca urmare, cade zapada si se inregistreaza geruri pana la minus 10-15º.

Mesopotamia Inferioara prezinta alte conditii climatice, desertice, mai accentuate, cu precipitatii intre 200 si 100 mm annual sau chiar mai putin. Temperature medie a lunii iulie atinge aici 30º, iar cea a lunii ianuarie 10º. Foarte rar se inregistreaza in aceasta parte geruri si zapada. In coltul de sud-vest se intalnesc nisipuri de dune, ca indiciu al caracterului desertic ce se accentueaza in aceasta directie.

4. Hidrografia

Sub raport hidrografic, Mesopotamia este bogata fiind strabatuta de cele doua artere principale: Eufratul si Tigrul, alimentate cu apa din Podisul Armeniei, si care au o mare importanta in economia acestei campii. In Mesopotamia superioara, albiile raurilor amintite sunt adanci si prezinta profile longitudinale accentuate. Interfluviul de la sud-vest de Mosul constituie o zona endoreica, iar de pe rama montoasa se scurg numerosi afluenti. Pe intinsul Mesopotamiei inferioare, Tigrul si Eufratul curg lent, cu alibi largi si se despletesc in brate. Totul formeaza o adevarata zona de divagare cu lacuri si mlastini. Din muntii Zagros, Tigrul isi aduna multi afluenti, iar Shatt-el-Arab primeste si el un affluent mare pe Karun. Regimul raurilor prezinta doua cresteri importante: primavera in urma topirii zapezilor din Podisul Armeniei, cand debitul creste de 10 ori in raport cu scurgerea de vara si iarna, datorita ploilor locale. Inundatiile se produc mai ales in cursul inferior al Tigrului si in bazinul fluviului Shatt-el-Arab. In urma revarsarii apelor se formeaza intinse lacuri de lunca, zone mlastinoase, care influenteaza viata economica a acestei portiuni. Tigrul si Eufratul sunt navigabile pentru ambarcatiuni mici, iar pe Shatt-el-Arab inainteaza vase mari pana la Basra (fig. 2).