Delta Dunării

Capitolul I. ARGUMENT

Un paradis natural se întinde la vărsarea Dunării în Marea Neagră, acolo unde fluviul îşi încheie lunga călătorie de 2 860 km (1 788 de mile) din Munţii Pădurea Neagră din Germania. Secole de-a randul, suprafaţa Deltei s-a extins datorită malului adus de fluviu, formandu-se astfel o reţea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de păduri tropicale, de păşuni şi de dune de nisip care acum acoperă o suprafaţă de aproape 5 640 km2 (2 200 de mile pătrate). Acest incredibil tăram al apelor adăposteşte peste trei sute de specii de păsari si nenumarate specii de peşti, de la sturioni la crapi şi bibani, în timp ce varietatea de 1 150 de specii de plante cuprinde de la liane împletite pe trunchiurile copacilor în pădurile de stejar pînă la nuferi. Nu e de mirare că UNESCO a desemnat Delta Dunării ca fiind o "Rezervaţie a Biosferei".

Liniste deplină într-o fracţiune de secundă

Timp de cinci mii de ani, o mica comunitate a trăit în deplină armonie cu extraordinarul ecosistem al Deltei, cîstigandu-şi existenţa din pescuit, creşterea animalelor şi din recoltarea stufului. Satele, unde singurele căi de acces sunt canalele care le străbat, par a fi neatinse de trecerea timpului. Ca vizitator, puteţi explora cu barca acest uimitor refugiu natural de o linişte si un calm depline, această experienţă făcîndu-vă să vă imaginaţi că aţi pătruns într-adevăr în paginile unui reportaj din revista National Geographic.

1.1. Delta Dunării - Geneză si evoluţie

Cel mai tînăr pămînt al ţării, Delta Dunării potrivit oamenilor de ştiinţa isi are originile in urmă cu aproximativ 13 000 de ani. In formarea Deltei se conturează foarte clar mai multe faze distincte.

Faza 1: Pe locul Deltei si prelungindu-se mult in amonte există iniţial Golful Tulcea. Datorită unei impresionante cantităţi de aluviuni transportate de Dunăre si datorită unui flux şi reflux extrem de mic (aproximativ 50 cm) in acest golf s-au creat condiţiile formării unei Delte.

Faza 2: In urmă cu aproximativ 13 000 de ani intre insulele Caraorman şi Letea s-a format un cordon litoral, care a inchis Golful Tulcea transformîndu-l intr-o lagună.

Faza 3: Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafeţe mlăştinoase in care Dunarea işi sapă unul din cele mai vechi braţe: Sfantul Gheorghe. In urmă cu aproximativ 9 000 de ani aluviunile transportate de braţul Sfantul Gheorghe fac ca Delta să avanseze in dreptul lui şi in acelaşi timp inchid Golful Babadac conturând viitorul complex Razim - Sinoie.

Faza 4: Un nou braţ al Dunării străpunge "cordonul iniţial" (in urma cu 7 000 de ani, chiar in dreptul viitoarei localitătii Crişan) si va depozita aluviuni la capătul său. Acest braţ se va numi Sulina si va avea o avansare rapidă in mare care se datorează probabil unei oarecare colmatări a braţului Sfantul Gheorghe. De asemenea se conturează partea de Nord a Deltei si braţul care ii va da naştere: braţul Chilia.

Faza 5: Colmatarea braţului Sulina obligă apele Dunării să caute altă ieşire la Marea Neagră, astfel "cordonul iniţial" este străpuns din nou in partea de nord (in urma cu 2 000 de ani, in dreptul localitatii Periprava), luand naştere braţul Chilia. Aluviunile depuse de noul braţ Chilia vor duce la inaintarea Deltei in partea de Nord. In interiorul Deltei colmatarea lacurilor şi formarea unor noi grinduri este un proces natural ce continua şi astăzi.

Primele mărturii despre Delta Dunării le avem de la "părintele istoriei" Herodot (484-425 i. Hr.), care scria despre existenţa a 5 brate ale Dunării. Polybiu (sec II i. Hr.) pomeneşte in lucrările sale despre 7 braţe si de mari acumulări de nisip la gurile Istrului.

Cea mai amplă descriere a Deltei in care sunt trecute şi coordonatele ei geografice, latitudinea şi longitudinea le avem de la Claudiu Ptolemeu (90-168 d. Hr.)Din secolul al XV-lea şi pînă în secolul al XIX-lea Dobrogea şi gurile Dunării vor fi stăpînite de Imperiul Otoman.

1.2. Istoricul Deltei Dunării

De-a lungul istoriei Dunărea a cunoscut mai multe denumiri: "Danubius", "Istrus", "Histru", "Danare", "Donaris", "Phisos", "Rio Divino. Napoleon Bonaparte considera că este "Le roi des fleuves de l'Europe". Herodot din Halicarnas scria intr-una din lucrările sale: "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul "

Părintele istoriei, Herodot, este şi de această dată primul care vorbeşte despre gurile Istrului ca despre o realitate geografică, într-o epocă în care cunoştinţele geografice ale omului de rând se limitau la lumea eroilor lui Homer, adică la ţinuturile din jurul Mediteranei. Informaţiile lui sunt, cum însuşi mărturiseşte, tulburi, auzite fie de la tracii aflaţi mult mai la sud, fie de la mixelenii din nordul Pontului, de la Olbia (la gura Niprului) ori Tyras (pe Nistru). Astfel, după ce, în 233 ne spune că fluviul "se varsă în Pontul Euxin la Istria, colonie a Miletului", în 447 găsim prima menţiune din istorie a numărului gurilor Dunării: "Istrul cu cinci guri" spune el.

Ceva mai departe, în 489, povestind despre campania lui Darius în ţinuturile sciţilor, într-un episod despre nişte ionieni aliaţi ai regelui pers, conduşi de un oarecare Mandrocles, el scrie: "de la ţărmul mării, (Mandrocles) urcă fluviul cale de două zile şi începu să lege malurile printr-un pod, la cotul fluviului unde se răsfiră gurile Istrului". Din păcate nu putem calcula mai precis distanţa parcursă de greci de la mare până la punctul în care începe separarea. Dacă am folosi distanţele medii parcurse într-o zi de navigaţie, pe care Herodot le dă într-un alt loc, şi anume 60-70000 de braţe (110-130 km.), am obţine cam 220-250 km., măsură cu totul disproporţionată.

Capitolul II. POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL

Minunile sălbaticiei

Dacă vă opriţi într-un sat de pe malul apei, veţi descoperi pescarii gătindu-şi propria versiune a borşului rusesc la foc în aer liber. Acest ţinut sălbatic al apelor vă face să descoperiţi multe lucruri uimitoare. O excursie în Deltă va rămane o amintire de neuitat din toate punctele de vedere. Deşi au aparut numeroase amenajări turistice si posibilitaţi pentru deplasare, Delta Dunării reprezintă un potenţial turistic şi economic de o deosebită valoare, ce asteaptă să fie valorificat in toate valenţele sale.

Cercetãrile recente au dus la identificarea a 955 specii de cormofite spontane, reprezentând:

- elemente eurasiatice (28%)

- elemente estice (24%)

- elemente europene (14%)

- elemente cosmopolite si adventive.

Din punct de vedere ecologic numai un sfert dintre specii (26%) sunt legate de mediul acvatic (hidrofile, higrofile si higromezofile), restul fiind mezofile, xerofile, eurifile, halofile, psamofile. Nota dominantã o dau stuful, papura, sãlciile, plantele plutitoare (nuferii, cornacii, cosorul). In Deltã îsi gãsesc refugiul o serie de specii rare, cum sunt : Ephedra distachya, Carex colchica, Nymphaea candida, Convolvulus persicus.

2.1. Relieful

Relieful Deltei Dunării cuprinde in regim natural terenuri joase si terenuri inalte. Altitudinea medie a reliefului Deltei este de 0,5m, iar altitudinea maximă de 13 m. in grindul Letea. Circa 3/4 din suprafaţa Deltei este situată la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de 0 m.

a) Terenurile joase cuprind mlaştini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei etc.), gîrle, canale (de exemplu: Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca); sunt terenuri inundabile si parţial, in partea de vest, indiguite si desecate.