Dezvoltare durabilă și protecția mediului Roșia Montană

despre Muntii Apuseni

Desi reprezinta cel mai inalt sector al Carpatilor Occidentali, Muntii Apuseni abia depasesc 1.800m in partea centrala (Bihor, 1.847m; Vladeasa, 1.834m; Muntele Mare, 1.825m). In general, altitudinile oscileaza in jurul valorii de 1.000m.

Substratul geologic este alcatuit predominant din sisturi cristaline, la care se adauga roci vulcanice (Muntii Metaliferi, indeosebi), flis (Trascau, Padurea Craiului) si calcare (in Muntii Bihor, Codru-Moma, Padurea Craiului, Trascau).

Clima acestui spatiu montan este influentata de pozitie (fiind situata pe traiectoria circulatiei vestice), altitudinile modeste si fragmentarea reliefului. Altitudinile induc, pentru o mare parte a zonei montane, un climat de dealuri, climatul montan reducandu-se ca areal doar la zona centrala.

Muntii Apuseni se remarca prin cantitatea mai mare de precipitatii fata de regiuni cu altitudini similare datorita expunerii vestice: in Bihor-Vladeasa-Muntele Mare cad peste 1.200mm/anual (in Vladeasa chiar peste 1.300mm, fiind unul dintre arealele cele mai ploioase din tara).

Muntii Apuseni au resurse variate: minereuri de fier, carbuni inferiori, minereuri complexe si auroargintifere, mercur, molibden, bauxita, roci de constructie, pasuni, paduri, hidroenergie, ape termale si un potential turistic deosebit. Muntii Apuseni sunt populati integral, pana la altitudini mari (1.400-1.600m), unde exista asezari permanente si cvasipermanente.

O populatie straveche si continua caracterizeaza acest spatiu considerat, pe buna dreptate, un nucleu al etnogenezei poporului roman. O foarte interesanta constatare, prea putin cunoscuta, despre locuitorii din Muntii Apuseni: aici furtul (hotia) este un fenomen necunoscut sau cel putin nepracticat pana cu putin timp in urma. Densitatea populatiei are in prezent valori medii de 50loc/km2, mai ridicat in depresiuni si vai si mai reduse proportional cu inaltimea. Sporul natural este de 5’, relativ redusin comparatie cu valorile din alti ani. Un grup original de locuitori il constituie motii, care locuiesc pe Aries si Crisul Alb.

Asezarile rurale sunt in general mici si mijlocii. Pe vai si in depresiuni s-au dezvoltat asezari adunate, unele cu aspect liniar. O mare parte dintre acestea au o textura risipita, cu "cranguri" situate la distante mari unele de altele, cum ar fi asezarile componente comunelor Bistra, Scarisoara, Albac, Horea, Vidra, Bucium etc.

Roşia Montană

Suprafaţă. Aşezare geografică.

Localitatea este situatã într-un bazin si este strãbãtutã longitudinal de Valea Rosiei (Foies) ale cãrei ape sunt de culoare rosie-gãlbuie, datoritã oxizilor de fier continuti în apele de minã colectate pe parcurs.

Roşia Montană (fostul Alburnus Major de pe vremea romanilor, 131 e.n.) este o comună din România, situată în judeţul Alba. Se întinde pe o suprafaţă de 4161 ha şi numără 3716 de locuitori. Comuna Roşia Montană cuprinde următoarele sate: Gura Cornei, Corna, Roşia Montană, Bunta, Ignăteşti, Gura Roşiei, Balmoşeşti, Iacobeşti, Ţarina, Blideşti, Bucium Sat, Dogăreşti, Hileşti, Floreşti, Bisericani, Cărpeniş). Roşia Montană este situată la aproximativ 800 m altitudine pe versantul nord-vestic al Carpaţilor Meridionali, în sudul Munţilor Apuseni (la poalele Munţilor Metaliferi), la cca. 80 de km de oraşul Alba Iulia, reşedinţa judeţului Alba, la 50 km de oraşul Brad, la 11 km şi respectiv 15 km de alte două oraşe – Abrud şi Câmpeni.

Situata la aproximativ 800 de metri altitudine, Rosia Montana repezinta un colt de rai in care culmile domoale se imbina cu masivele muntoase ce au fost indelung exploatate din cauza continutului ridicat de aur. Gurile de galerii romane sapate in stanca sunt vizibile pe toti versantii care inconjoara Rosia Montana, creand o priveliste unica. Pasunile, padurile si stancile formeaza peisajul caracteristic al Muncilor Apuseni, in care gospodariile traditionale exista din vremuri milenare. Peisajul este completat de "tauri", lacuri artificiale construite pentru a sustine activitatea miniera.