Evaluarea aspectelor privind planificarea urbană la nivelul municipiului

1. Planificarea urbană. Aspecte teoretice

Planificarea urbană este parte integrată a procesului de planificare naţională si vizează planificarea şi amenajarea teritoriului intravilan şi extravilan al localitaţilor aflate în limitele unei jurisdicţii administrativ-teritoriale.

Pentru a realiza o planificare urbană este necesară amenajarea unui teritoriu, intravilan sau extravilan. Teritoriul intravilan reprezintă totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor ce compun unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitate prin planul urbanistic general aprobat şi în cadrul cărora se poate autoriza execuţia de construcţii şi amenajări.

Acest teritoriu intravilan aparţine unei zone funcţionale, definită ca parte din teritoriul unei localitaţi în care, prin documentaţiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se determină functiunea dominantă existentă si viitoare. Zona functională poate rezulta din mai multe părti cu aceeasi funcţiune dominantă (zona rezidenţială, zona industrială, zona spaţiilor verzi etc.). Zonificarea funcţională este actiunea împărţirii teritoriului în zone funcţionale.

Conceptul de teritoriu intravilan se regăseste in Legea fondului funciar , nr. 18/1991, republicată , cu modificări ulterioare, ultima modificare fiindu-i adusă prin Legea nr. 340/2007.

Legea privind amenajarea teritoriului şi urbanismul nr. 350/2001 cu completări ulterioare prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 69/2004 şi prin Legea nr. 289/2006, face referire la noţiunea de zona funcţională.

Activitatea de amenajare a teritoriului intravilan şi formarea zonelor funcţionale este coordonată de autoritatea publica locala, Consiliul Local, ce aparţine de Consiliul Judeţean, la rândul lui coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

2. Caracteristici geografice şi urbanistice ale municipiului Galaţi

Municipiul Galaţi este situat în extremitatea estică a României si este reşedinţa judeţului cu acelaşi nume. Are o populaţie de 352.042 locuitori conform recensământului din 18 martie 2002 şi o suprafaţă de 241,5 km2.

Este situat în sud-estul Câmpiei Covurlui, la o altitudine ce variază între 4 - 35 m, având un perimetru de formă aproape triunghiulară cuprins între Dunare (sud), Siret (vest) şi Prut (est).

Oraşul Galaţi se întinde pe trei terase : Valea oraşului, cu altitudine între 5-7 m şi altele două: prima cu o altitudine între 20-25 m (nucleul oraşului medieval, actualmente centrul oraşului) şi a doua cu altitudini care depăşesc 40 m (oraşul modern).

Clima este temperat-continentală cu veri călduroase şi secetoase şi ierni geroase, cu o temperatură medie anuală de 10ºC. Vânturile dominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre N şi NE.

2.1. Scurt istoric. Descoperirile arheologice recente arată că teritoriul oraşului a fost locuit din timpuri străvechi (secolele VII-VI i. Hr.). Pe timpul daco-romanilor, atât vatra oraşului cât şi împrejurimile au fost intens locuite, fapt dovedit de urmele culturii materiale descoperite prin săpături.

Prima menţiune documentară a localităţii datează din anul 1134, iar apoi din 1445. În 1565 se aminteşte de schela Galaţi, iar in cadrul oraşelor noi ale Moldovei din perioada 1551-1600 este trecut şi Galaţi, in 1554 cunoscând o înflorire deosebită datorită relaţiilor Moldovei cu proaspăta raia turcească Brăila.

Din secolul al XVIII-lea documentele îl menţionează ca un important centru portuar, marile puteri europene deschizându-şi aici viceconsulate pentru a întreţine un comerţ regulat cu Ţările Române. După Pacea de la Adrianopol din 1829 şi transformarea sa în porto-franco (1836-1883), oraşul Galaţi a înregistrat o dezvoltare comercială si economică mult mai mare, devenind, în 1841, al doilea oraş al Moldovei (ca importanţă) după Iaşi.

În perioada 1856-1945, a fost sediul Comisiei Europene a Dunării. Oraşul a fost devastat de două incendii (1769 si 1821) şi a suferit mari pagube în anii ocupaţiei bulgaro-austro-germane (1916-1918) şi a celei germane (1944).

Este declarat municipiu la 17 februarie 1968 şi din nou porto-franco la 25 aprilie 1994.

2.2. Cartierul Bădălan

În Valea oraşului este situat cartierul Bădălan, în partea estică a oraşului, pe lunca inundabilă dintre Prut şi Dunăre.

Cartierul Bădălan a apărut şi a evoluat în secolul XIX ca urmare a dezvoltării funcţiei portuare a oraşului Galaţi. Astfel, se adună muncitori, marinari, negustori în port care creează insule de locuire formând astfel primul cartier din Valea oraşului, Cărămidărie, cartier ce va evolua de-a lungul portului într-unul nou: Badalan.

Trama stradală a cartierului Bădălan este alcatuită dintr-o strada principală, Calea Prutului care se intersectează cu alte străzi secundare, cum ar fi Strada Depoului, Strada Lemnari, Strada Marinei, Strada Bradului, Strada Carpaţi ( paralelă cu Calea Prutului) şi Strada Nordului.

Cartierul prezintă, ca orice alt cartier, case locuite de populaţia săracă a orasului, 2 biserici active , o piată „internaţională”, negustorii fiind din Moldova sau Ucraina, restul cartierului fiind repartizat intreprinderilor ca Şantierul Naval, Portul Mineralier, Parcul Industrial, caracterul dominant al cartierului fiind cel de zona puternic industrializată.

Stadiul actual al cartierului Bădălan prezintă o unitate teritoriala recunoscută în planul oraşului Galaţi, ce are o activitate industrială în derulare cu ciclicitate, în care lipsa locuitorilor îşi pune amprenta pe aspectul dezolant al acestuia.

Drumurile deschise circulaţiei publice se grupează din punct de vedere administrativ în reţea de drumuri care poate fi alcatuită din drumuri modernizate, drumuri cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere, pietruite şi de pământ. În cartierul Bădălan apar drumuri cu îmbrăcăminţi uşoare ( Calea Prutului), dar şi drumuri pietruite şi de pământ ( Strada Carpaţi).

Sistemul de alimentare cu apă şi canalizare a existat înainte de 1990, dar acum nu mai este în funcţiune, oamenii fiind nevoiţi să aducă apă din oraş. Cel care are acces la sistemul de alimentare cu apă şi canalizare este Şantierul naval. Lipseşte şi alimentarea cu gaz, singurul beneficiu al acestui cartier este energia electrică.

Accesul în această zonă se realizează cu tramvaiul (nr. 42, 5, 8) şi cu microbuzele (nr. 65, 73, 80).

În acest cartier locuiesc cei ce nu au resurse financiare pentru a trăi în oraş, formând astfel pătura săraca a societăţii. Sunt câteva familii care locuiesc aici, familii care au fost strămutate din cartier în oraş în perioada sistematizării şi industrializării şi care s-au întors când li s-a cedat dreptul de proprietate.

Cartierul Bădălan reprezintă „un spaţiu fără timp”, în care industrializarea a dat o noua faţadă acestuia, o zona deprimantă a Galaţiului în care timpul s-a oprit în loc, modernizarea ocolind acest colţ de oraş ce face legătura cu estul Europei prin vama de la Giurgiuleşti.