Evidențierea potențialului turistic - Hațeg

Introducere

Depresiunea Haţegului este aşezată la poalele unor munţi masivi, alcătuiţi din şisturi cristaline, împletite cu roci vulcanice şi calcare, cu un relief etajat, râuri dispuse radiar, văi adânci cu caracter epigenetic rezultând chei, în care văile contrastează cu culmi netede, iar pe formaţiunile calcaroase din nord si est s-au dezvoltat peşteri.

Situată la confluenţa Râului Mare cu râul Strei, depresiunea Haţeg (310-350 m altitudine) se află la întâlnirea a trei drumuri care fac legatura între regiunile principale din sud-vestul Transilvaniei şi are ca limite Munţii Şureanu, pasul Merişor, Munţii Retezat şi Ţarcu şi Muţii Poiana Ruscă.

Teritoriul administrativ al oraţului Haţeg se întinde pe o suprafaţă de 61,6 kmp în care se includ şi localităţile Nălătvad, Silvaşu de Sus, Silvaşu de Jos.

Aşezată în partea de sud-vest a Transilvaniei, Ţara Haţegului este una din cele mai însemnate şi cunoscute vetre de civilizaţie din spaţiul istoric românesc. Relieful variat, este format din câmpii udate de apele Streiului, Râului Mare şi ale Galbenei precum şi ale numeroşilor lor afluenţi, coborâţi din dealuri piemontane şi culmi (muncei) acoperite de păduri şi păşuni bogate. Poziţia Ţării Haţegului este asigurată de situarea sa pe drumul principal care unea Transilvania de Banat şi de asemenea de legătură strânsă cu părţile Olteniei, prin pasul Vîlcanului.

La fel ca Transilvania, al cărei bastion sud-vestic a fost, Ţara Haţegului se prezintă ca o fortificaţie naturală apărată de Munţii Orăştiei spre est, Parâng şi Vâlcan spre sud, Retezat spre sud şi est şi Poiana Ruscăi spre nord, formând un spaţiu istorico-geografic ideal de conservare a unor comunităţi umane. Haţegul s-a născut pe locul vechiului nucleu al statului dac şi al Daciei romane

Strict geografic, Ţara Haţegului se suprapune peste depresiunea omonimă, mărginită, la sud, de Munţii Retezat, la est şi nord-est, de Munţii Şureanu, la vest, de Munţii Ţarcu, iar la nord de Munţii Poiana Ruscă. Între aceste limite, Ţara Haţegului corespunde bazinului superior al Streiului, având lungimea pe axa est-vest de cca 50 km şi o lăţime de 30-35 km pe axa nord-sud. În total, din punct de vedere geografic, Ţara Haţegului se intinde pe circa 1300 de km2

Regiunea este drenată de râurile Strei, Râu Mare şi Galbena, cu afluenţii lor. Centrul social şi economic al regiunii este oraşul Haţeg.

Accesul în Ţara Haţegului se face prin trei „porţi”: dinspre oraşul Simeria, pe valea Streiului; dinspre Banat, pe valea Bistrei, trecând pe la Porţile de Fier ale Transilvaniei; dinspre municipiul Petroşani, prin Pasul Merişor-Băniţa [2].

1. Resurse naturale

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale şi de minereuri, a terenurilor cultivabile, a pădurilor şi apelor de care dispune o anumită ţară.

Resursele naturale sunt substanţe care apar în mod natural dar care sunt considerate valoroase în forma lor relativ nemodificată. O materie este considerată o resursă naturală atunci când activităţile primare asociate cu ea sunt extragerea şi purificarea, ele fiind opuse creaţiei. Clasificarea resurselor cea mai des întâlnită include următoarele categorii: resurse morfologice, resurse hidrografice, climatul, vegetatia, fauna si peisajele turistice.

1.1. Resurse morfologice

Din această categorie de resurse fac parte: delte, ponoare, abrupturi, creste, vulcani, chei, defilee, canioane, peşteri, avene, ravinări. În zona Haţegului exista două grupuri mari de peşteri.

Cel dintâi este acela din Munţii Retezat. Amplasarea lor este în partea de sud-est a masivului montan, cu pătrunderi mai uşoare dinspre Depresiunea Petroşani, cu ultima localitate Câmpul lui Neag. În aceste sectoare, se întâlnesc cele mai multe aglomerări calcaroase care au produs peşterile identificate, şi probabil încă altele, neidentificate şi necartate. Aspectul lor se apropie cel mai mult de ceea ce un turist aşteaptă de la o peşteră, respectiv decorul cu stalactite si stalagmite. Baza cea mai apropiată de abordare este cabana Buta. De acolo se pot vizita peşterile Buta, Peştera "cu cui", Peştera "cu corali", Peştera "la Păroasa", Peştera Zeicului.

Al doilea grup, mult mai important, este acela al peşterilor din Munţii Şureanu. Dinspre Haţeg, accesele se fac din localităţile Galaţi (16 km de oraşul Haţeg) şi Pui-Ponor (20 km de la numitul oraş). Din acest grup, cele mai cunoscute sunt peştera Cioclovina si peşterile din jurul satului Ohaba-Ponor (Şura Mare, Bordu Mare, Tecuri). Acest grup de peşteri este ocrotit de lege, pentru că formează rezervaţii speologice, cu guano (îngrăşământ natural provenit de la lilieci) şi arheologice (cele mai vechi urme de locuire paleolitică de pe teritoriul României s-au descoperit aici). În jurul acestor peşteri semnalate se găsesc însă şi altele mai mici (Federi, Petros, Ponor).