Găești - studiu de geografie umană

ISTORICUL CERCETĂRII GEOGRAFICE

Oraşul Găeşti nu se numără printre localităţile din ţara noastră care au reprezentat obiectul de studiu al unor geografi români. Astfel se poate afirma faptul că lucrările ştiinţifice care s-au ocupat cu analiza proceselor geografice în cadrul oraşului Găeşti sunt aproape inexistente. Din acest motiv, problemele de specialitate sunt slab cunoscute din punctul de vedere abordat.

Lunca Argeşului a constituit un obiect de studiu important pentru cunoaşterea evoluţiei fizico-geografice a Câmpiei Române şi a întregului teritoriu carpato-danubiano-pontic. Date din ce în ce mai amănunţite care urmăresc evoluţia modificărilor geografice apar o dată cu secolul al XVIII-lea. Se poate aminti în acest sens harta stolnicului Constantin Cantacuzino tipărită la Padova în 1700 şi harta aromânului Rhigas din Velestin apărută în 1797, care cuprinde Ţările Române cu bogate informaţii şi descrieri geografice, alături de cele istorice şi arheologice. La aceste lucrări de referinţă se pot adăuga dicţionarul geografic al lui Bauler din 1778, harta austriacă din 1870 cu scara 1:57.000 ce cuprinde toate aşezările din Lunca Argeşului, harta austriacă de la 1857 şi dicţionarul topografic şi statistic al lui Dimitrie Fundescu din 1872.

Primele lucrări de paleogeografie a Câmpiei Române sunt realizate de Aldem Dumitrescu (1910,1911), George Vâlsan (1914,1915,1916).

Probleme de geomorfologie legate de microformele de relief în interdependenţă cu clima sunt abordate de George Vâlsan în 1917. Problemele de hidrologie au atras atenţia mai multor cercetători, fiind abordate următoarele aspecte: observaţii asupra cursurilor râurilor din Valahia, studii de hidrografie, hidrogeologie, regimul apelor etc. Studii de geologie sunt realizate de St. Manolescu (1923-1924), Pache Protopopescu (1923-1933).

Perioada de după cel de-al doilea război mondial aduce noi orientări sub aspect teoretic şi metodologic.

Începând cu lucrarea „Formarea Câmpiei Române” a lui N. Popp în 1947, cercetările de geologie, hidrogeologie, sistematizare geomorfologică se extind foarte mult în bazinul inferior al Argeşului. Se remarcă studiile de geologie realizate de E. Liteanu (1951,1952,1953,1956), ale colectivului format din T. Naum, H. Grumăzescu, Ghe. Niculescu (1954) şi cele de geotehnică ale lui Fl. Crăciun şi D. Popescu (1953).

E. Liteanu în colaborare cu A. Pricăjan, T. Brandabur, C. Ghenea, D. Slăvoacă, G. Opran s-au ocupat în special de probleme de geologie, stratigrafie, tectonică şi hidrogeologie. Cercetările pedologice din 1959-1966 efectuate de N. Florea şi I. Munteanu sunt completate de studii asupra depozitelor loessoide realizate de E. Liteanu (1953), P. Coteţ (1956), M. Botezan (1959), M. Pascu (1961), V. Tufescu (1963).

Studii de geologie asupra fundamentului Platformei Moesice sunt efectuate de D. Paraschiv (1961-1975).

POZIŢIA GEOGRAFICĂ ŞI LIMITELE

Oraşul Găeşti este situat din punct de vedere geografic in extremitatea de sud-vest a judeţului Dâmboviţa, la contactul dintre Câmpia Româna (Găvanu - Burdea) cu Piemontul Cândeşti, între văile râurilor Argeş la Sud-vest şi Potopul, la Nord-est. Se poate preciza că Potopul , pârâu ce coboară din Piemontul Cândeşti, întâlnindu-se mai jos de oraş cu Cobiuţa, Brătila şi Foiţa îşi schimbă numele în Sabarul.

Are următoarele coordonate geografice: 44˚ şi 50' latitudine nordică şi 25˚ şi 19' longitudine estică , iar altitudinea este de 190,62 m. Ocupă o suprafaţă de 22,4 km².Are incluse in teritoriul său administrativ comunele suburbane Gura Foii- 22,4 km² si Petreşti-69,7 km².

Din punct de vedere administrativ, in structura actuală, oraşul se învecinează cu următoarele comune: la Nord-est cu comunele: Cobia, Dragodana, Mogoşani, la sud cu comuna Petreşti, la Vest şi Nord-vest cu comunele Crângurile şi Gura Foii.

Oraşul Găeşti este situat la circa 30 km faţă de reşedinţa judeţului-municipiul Târgovişte, la circa 40 km faţă de Municipiul Piteşti şi la circa 70 km faţă de capitala ţării.

Geologia

Din punct de vedere geologic, sectorul de studiu face parte dintre unităţile de platformă şi, mai precis, aparţine Platformei Valahe, parte componentă a Platformei Moesice.

Fundamentul este heterogen, atât în ceea ce priveşte alcătuirea litologică, cât şi vârsta consolidării. În alcătuirea lui intră şisturi cristaline mezometamorfice, în mare parte retromorfozate, cu intruziuni granitice. A fost consolidat în orogeneza baikaliană şi supus ulterior unor mişcări de basculare care au determinat transgresiuni şi regresiuni ce se reflectă în existenţa mai multor cicluri de sedimentare.

Cuvertura sedimentară aparţine paleozoicului, mezozoicului şi neozoicului şi a fost depusă în mai multe cicluri de sedimentare:

Cambrian-Westfalian;

Permian-Triasic;

Dogger-Cretacic;

Badenian Superior-Pleistocen.

Relieful

Înscrierea teritoriului de studiu în cadrul reliefului de câmpie se reflectă direct în caracteristicile morfografice şi morfometrice ale reliefului, format în cea mai mare parte din suprafeţe joase plane sau uşor ondulate cu altitudini medii de 160-190m pentru luncile Argeşului şi Sabarului şi cu pante de sub 3o pentru peste 80% din suprafaţa totală. Lăţimea luncii Argeşului prezintă un relief cvasiorizontal cu grinduri, gârle, braţe părăsite, renii şi ostroave, puternic modificat antropic în urma lucrărilor hidrotehnice realizate în vederea regularizării debitelor care au dus mai ales la modificări ale albiei minore (reprezentate prin secţionarea meandrelor ce a dus la apariţia de belciuge şi popine), îndiguiri, săparea de noi albii de curgere a apei, canalizarea cursului cu reflectare directă în aluvionarea malurilor, defrişări ale zăvoaielor de luncă.

Lunca Argeşului cât şi lunca Sabarului prezintă un sector mai înalt în imediata apropiere a albiei minore, reprezentat de grinduri, dincolo de care suprafaţa coboară puţin, pentru ca la contactul cu terasele să prezinte o uşoară înălţare. Terasele dezvoltate pe văile Argeşului şi Sabarului introduc varietate în relief, varietate dată de abrupturile frunţilor de terasă. În profil transversal Valea Argeşului este asimetrică. Prezintă o extensiune mai mare a luncii pe partea dreaptă a cursului, cu lăţimi de până la 8m în zona oraşului Găeşti.

Arealul oraşului Găeşti cuprinde 4 mari trepte de relief, şi anume:

sub 180m;

180-190m;

190-200m;

peste 200m.

Ca pondere şi suprafaţă domină cu aproximativ 30km2 treapta de relief cu altitudini cuprinse între 180-190m care deţine circa 73% din areal. Mai redusă ca suprafaţă şi pondere este treapta cu altitudini de peste 200m (sub 1 km2 şi pondere de sub 2%).

Treapta cu altitudini de sub 180m prezintă o suprafaţă de 1,2 km2 şi o pondere de 2,86%. În teren, această treaptă se regăseşte în partea de SE a oraşului municipiului către lunca joasă a Argeşului. Treapta cuprinsă între izohipsele de 180-190m are cea mai mare suprafaţă egală cu 30,71 km2 şi o pondere de 73,11%. Caracterizează lunca joasă, comună a Argeşului şi Sabarului. Această zonă prezintă o serie de mici văi de luncă cu caracter temporar. Treapta hipsometrică cuprinsă între izohipsele de 190-200 m prezintă o suprafaţă de 9,49 km2, adică 22,6% din arealul luat în studiu. Se regăseşte în nord-vestul arealului studiat, fiind fragmentată de Sabar, Clocoticiu şi Argeş. Această treaptă poate fi considerată lunca înaltă a Argeşului şi Sabarului.

Treapta ce cuprinde altitudini de peste 200m se află în nord-vestul arealului şi prezintă o suprafaţă mică (0,6 km2) cu o pondere de 1,45%. Această treaptă reprezintă o terasă a Argeşului fragmentată de Sabar şi Clocoticiu.

Tipuri majore de relief

Teritoriul administrative al oraşului Gaeşti este situată in marea unitate geografica a Câmpiei Române, în subunitatea Găvanu-Burdea, la contactul zonei colinare aparţinând Piemontului Cândeşti cu cămpia piemontana largă.Această câmpie care se întinde intre Olt şi Argeş până în marginea nordică a Burnasului, pe linia Băseşti-Plosca-Câlniştea este o vastă câmpie aluvio-proluvială situată în continuarea conurilor de dejecţie din nord formate in primul rând de Argeş. Ea este acoperită cu loess şi face trecerea între zona piemontană din nord şi cea tabulară, loessoidă din sud.

Numeroase foraje şi deschideri naturale analizate, precum şi divergenţa râurilor, confirmă geneza ei proluvială. Aportul râurilor carpatice a fost dintre cele mai importante. Câmpia Găvanu-Burdea este intens fragmentată, iar larga ei bombare se reflectă în asimetria văilor şi în numărul mare de meandre adâncite (încătuşate).

Conform lucrării Geomorfologia Câmpiei Române a lui Petre Coteţ, ea aparţine regiunilor de tranziţie între regiunile vestice oltene şi cele estice de tip Bărăgan, pe de o parte, şi între câmpiile piemontane subcolinară şi câmpia tabulară a Burnasului, pe de altă parte.

În raport cu marile trepte de relief ale judeţului Dâmboviţa, oraşul Găeşti este situat în câmpia joasă, mai precis în zona de luncă a râului Argeş (pe partea stângă) şi Sabar (pe partea dreaptă).

Aceste lunci fiind formate din nisipuri, viituri şi chiar argile depozitate permit să poată fi folosite în cea mai mare parte că teren arabil.

Cadrul natural al teritoriului oraşului este constituit într-o suprafaţă plană cu o înclinare Nord-vest-Sud-est,evidenţiată şi de aspectul reţelei hidrografice.

Geomorfologic, teritoriul este raionat astfel: